Dezumanizarea din ... ce ma?

Voi ma stiti. Incep sa caut ceva si de la acel ceva o dau din una in alta pana nici eu nu mai stiu ce dracu cautam in primul rand.

Cam asa s-a intamplat si acum cateva saptamani. 

Tot stand la taclale cu taica gugal dau peste postarea asta. Ma intriga titlul. "Dezumanizare" este un termen dur si m-a facut curioasa, ce nenorocire s-o fi intamplat. S-o fi intors lumea cu fundul in sus, s-or fi inrait medicii si asistentele de la Fundeni de cand nu am mai trecut eu pe acolo (ca sa lamurim lucrurile, am bantuit 3 saptamani la chirurgie si aproape ca ma mutasem in spital iar postarea respectiva a picat fix dupa cateva zile de cand plecasem, asa ca a mea imensa curiozitate atinsese cote maxime).

Citesc. Si recitesc. Si fata mea alterneaza intre

si

Acum, cine nu a avut de a face cu spitalele si cu Fundeni in principal (ca el este unul dintre subiectele discutate) s-ar putea sa fie "ingrozit" ca nu reusesti nimic in ziua de azi fara spaga. Nimic mai adevarat.

Si imi permit sa spun acest lucru deoarece doamna respectiva si cu mine am fost fix in aceeasi sectie a Institutului Clinic Fundeni si cele descrise de dumneaei mi se par desprinse din cu totul alta poveste.

Nu o sa zic ca totul este roz si ca toata lumea iti zambeste si calci pe petale de flori. Este vorba de un spital totusi. Lumea nu are cum sa fie numai lapte si miere.

Inca nu inteleg care este principala problema. Faptul ca a fost transferata la dl.prof.Irinel Popescu, ca a fost operata de ..inca nu m-am lamurit cine... , sau ca a dat spaga? Sa ma ierte dna.Cojocaru (banuiesc ca acesta ii este numele daca este sa ne luam dupa titlul blogului) dar o sa fiu nevoita sa o contrazic. Tot prin liniute, ca sunt adepta lor.

- nu am inteles daca a fost transferata la dl.prof.Irinel Popescu sau la echipa de medici care lucreaza cu dansul. Chiar daca ar fi fost transferata la dl.prof., sper ca nu are cineva impresia ca un prof.dr.nu are o echipa de medici cu care lucreaza si care majoritatea sunt formati chiar sub acel "maret" doctor (o sa revin mai incolo si asupra acestui epitet). Garantez si fac pariu ca dl.dr.Popescu a fost informat tot timpul despre starea doamnei Cojocaru

- problema cu transferul, internarile, anuntarea asistentei sefa de sosirea unui nou pacient, toate acestea tin de anumite reguli interne pe care sunt sigura ca nu le stim noi. Din nou, nu ma refer la partea cu cei "100 lei" pentru ca acest lucru tine de alta poveste. Si eu am stat la coada pentru internare mai mult de 40 de minute si desi cei care trebuiau sa se interneze in urma consultatiei prealabile avea intaietate la coada, am asteptat cuminte alaturi de cele peste 30 de persoane (nu exagerez) care erau acolo tot pentru acelasi lucru. Asa cum in fiecare institutie exista proceduri de lucru, mai mult ca sigur ca si in Fundeni exista anumite protocoale care trebuiesc urmate. Asta incluzand si transferurile si internarile

- clisma este necesara. Da, este neplacuta, dar necesara. Nu conteaza de cate ore esti nemancat, timpul de digestie variaza in functie de persoana. La un adult sanatos digestia completa poate sa dureze intre 24 si 72 de ore iar eliminarea reziduurilor alimentare nedigerate prin intestinul gros incepe dupa 24 de ore si poate dura mai multe zile. Da, de asta este necesara clisma. Nu este ceva placut nici pentru pacient si nici pentru cel care efectueaza acest procedeu (puneti-va un pic il locul lor ... nu...no way) dar este necesara. Dna Cojocaru si-a asumat un risc dar .. nu este problema mea

- problema cu baile ... Daca nu ma inseala memoria exista pe sectie loc pentru dus pentru barbati si loc de dus pentru femei, pe langa baie. Si da, rezervele au baia lor. Dar infecte? Sa zaca urina in balti? Nu as prea crede. Automat asta ar insemna focar de infectie pentru pacientii din saloane si nu cred ca si-ar asuma cineva asemenea lucru. Si o intrebare : intr-o sectie de chirurgie, ce este mai important? Sa fie saloane si paturi sau sa fie 3 bai la 50 de paturi?

- rezerva nu se plateste. Datorita procedurii la care a fost supusa mama mea, a stat in rezerva. Nu se plateste nimic. Nu vine nimeni inainte/dupa operatie sa iti spuna "asta este lista de plata, fiecare zi este taxata cu x lei". Sa fim seriosi

- "in caz de dureri asistentele" merg sa vada pacientii. Chemate de pacienti. Daca nu as fi fost martora rondului asistentelor de la chirurgie poate as fi zis ca dna Cojocaru, dar nu. Nu este cazul. Veneau. Si fara sa astepte spaga "de la infirmiera pana la asistenta sefa"

- paturile din saloane au musama. SERIOS? Mana sus cati au fost operati. Ok, mana sus cati au vizitat pe cineva care a fost operat. Sunt curioasa cati realizeaza faptul ca un om operat are drene, din care curge. CURGE. Oameni buni, cate saltele ar trebui sa schimbe/pacient un spital ? Musamaua are si ea rostul ei, nu este pusa doar pentru ca intr-o dimineata i s-a sculat unui nene piticul pe partea gresita a patului

- ajungem la sala de operatii. Nimeni in afara de chirurgul care efectueaza operatia/doctorii din echipa nu are voie sa iti dea informatii despre cum s-a desfasurat operatia. Nici asistentele nici nimeni. Iar medicii ies dupa operatie sa anunte ca aceasta s-a terminat. Tin minte ca pe mine chiar ma cauta dl.dr (nu ii dau numele din diverse motive) ca ma busise plansul si trebuia sa inec niste soareci si el nu ma gasea sa imi zica ce si cum. 

- "apartinatorii (familia) nu au voie pe sectie decat in timpul orelor de vizita" Nimic mai neadevarat. Pe ambele sectii de la chirurgie apartinatorii aveau voie si in afara orelor de vizita. Iar aici vorbesc din proprie experienta, fara sa fie bani implicati la mijloc (asa-i ca am gasit inlocuitor elegant pentru termenul "spaga" ?)

Ajungem si la "maretul" Irinel Popescu. Desi stiu ca acest epitet a fost folosit cu intentie voit sarcastica, tin sa mentionez ca este intr-adevar maret. Nu are rost sa incep sa incerc sa fac un CV al dl.prof.dr Irinel Popescu, puteti sa cautati singuri. Nu o sa mentionez decat : presedinte al Academiei de Stiinte Medicale, Director al "Centrului de Chirurgie Generala si Transplant Hepatic Dan Setlacec" - ICF , sau "tatal transplantului hepatic". Da, 'maret' este un cuvant care il descrie. Fara sa isi dea seama, doamna Cojocaru i-a facut un compliment.

Ca sa nu mai spun ca daca un pacient/ruda are vreo nelamurire si il opreste pe culoarele spitalului, se opreste si sta de vorba cu persoana respectiva, indiferent daca in momentul respectiv este in verde/albastru/alb/costum. Si nu l-am vazut niciodata zicand 'nu pot acum'. Sau asteptand "bani doar pentru ca figurezi internat la el".

Nu, nu am avut placerea sa il cunosc personal. Tot ce am scris mai sus se bazeaza pe ce am observat si experimentat cat timp am bantuit culoarele sectiei de chirurgie. Zi si noapte. De aceea imi asum cele scrise mai sus.

Partea cea mai nostima? Dna Cojocaru este revoltata ca a trebuit sa dea spaga. Eu nu zic decat ca si DAREA de spaga este considerata infractiune. 

Iar daca vrea sa dea vina pe cineva pentru situatia la care s-a ajuns in spitalele de la noi din tara, sunt sigura ca cei care merita acuzele sunt cei de la Ministerul Sanatatii.

Si sa terminam intr-o nota amuzanta,

Buna (bbrrr) dimineata

Alo.
TREZIREA.
Pai ce,e frumos? Unii la munca si altii dorm? Urat.
Urata e si vremea de afara. Nu imi place si pace, ce vreti de la viata mea? Sunt om al verii si punct. Nu m-ar deranja daca iarna ar fi pe undeva pe la vreo 25 de grade maxima. Sa se bucure si sufletelul meu.
Did zicea ieri ca ii e dor de Grecia. Rozo, taci. Ca de fiecare data cand pomeneste cineva ceva de tara aia ma apuca asa un dor de duca de as pleca si nu m-as mai intoarce. M-as rataci oleaca pe acolo. Dap. Vreo juma de an pe putin...sau mai mult? Negociem.
Este prea devreme si sunt incoerenta si probabil fac greseli de ortografie si o sa scriu fara punct si fara virgula si ma doare gatul de sambata seara si ma doare si bu...erm, nu conteaza dar am niste draci de la durere de as bate pe careva. Dar rau. Ma doare. Si as si bate. Tot rau.
Mare minune ca nu am racit sambata. Tare faina petrecerea. Reusita si cu omi deghizati in tot felul de lighioane. Pe Slender man l-am ratat nu stiu cum, dar pe piratii din Caraibe i-as fi luat acasa. Pe toti. Sa ii fac breloc (in traducere libera imi erau dragi de am murit :X ). Si sa ii dea zeii metalului sanatate lui Gelu ca a avut totul sub control si iar a facut pe bodyguard-ul. Saracul, cred ca nu mai vrea sa ma vada pe acolo, fiind a doua oara cand a stat cu ochii pe noi sa fim ok. Noroc Gelule si sa traiesti !
Ce ziceam. Naiba mai stie.
Aveam eu un drept la replica de dat cuiva si ma tot chinui de vreo 2 saptamani. Unu la mana, pentru ca trebuie sa imi aleg cuvintele. Adica fara sarcasm. Ceea ce nu stiu daca o sa reusesc sau nu pentru ca prietenii stiu de ce. Doi la mana, acum am motive sa raspund, pentru ca tocmai am aflat ceva ce chiar face sa devina personala toata povestea.
Ceea ce inseamna ca in timp ce o sa imi pun la munca neuronul obosit si cu inceput de inghet, voi o sa va beti cafeaua. Frumos asa.
Reviu. Nu de alta, dar trebuie sa va zic cum mi-am petrecut sfarsitul verii si trebuie neaparat sa multumesc catorva persoane care mi-au fost alaturi. Nu ca nu ma iubesc ele si fara multumiri publice, dar TREBUIE. Pentru ca asa zic eu.

Va las cu noua mea obsesie. Hai pa (Nu pentru prea mult timp. Ce? V-a fost dor de mine. Gura)

...uhm ...what?

Vi s-a intamplat vreodata sa dati peste ceva ce va face sa ramaneti ceva de genul

Ei bine, tocmai ce am dat peste ceva ce m-a lasat fara cuvinte. Eu. Fara cuvinte. Stiu, ma socheaza si pe mine. Si faza nostima? Am experienta aceluias loc cu persoana care a reusit sa ma uimeasca. Nu pot sa cred ca am fost eu cea norocoasa. In astfel de situatii nu exista norocos si ghinionist. Refuz sa cred asa ceva.
 De ce? Pentru ca, dupa cum bine spunea Ozzy, "life sucks and then you fucking die". Iar eu (stiti bine) i don't give a fuck :)) . Except when i do.
Aberez. Stiu.
Ma enerveaza faptul ca inca nu pot sa dau o replica cat de cat coerenta (ignorati cacofonia neintentionata).

Asa ca va las cu ce a reusit Ankhu sa imi faca aceasta zi cu febra si nori, mai frumoasa.

Si ma bag la Anatomia lui Grey. Poate poate imi vin ceva idei coerente.

Hai pa (reviu)

Cantarea Romaniei

No hai ca a dat boala in mine.
Cred ca nu exista emisiune care sa aiba ca subiect cantatul sa nu benoclez ochii la ea. Si sa fac misto, pentru ca nu se poate altfel.
Am zis ca daca mi-am format mana cu idolul americanilor (pastram traducerea ca sa nu ne sara unii altii in cap), stomacul meu o sa reziste si la d'alde alte formate importate de ale noastre mandre televiziuni. Va place cum o intorc din condei, nu? Stiam eu.
Zis si facut.
Apare "Romanii au talent". Zic ok, ca bagasem un ochi pe la ce e la englezi. Teapa. Mai lipsea capra in rest am avut de toate pentru toti. Sau am avut si capra? Sa castig la loto daca mai imi amintesc. Colac peste pupaza nu s-au lasat pagubasi. Mai urmeaza un sezon.
Urmeaza "Vocea Romaniei" . Norocul (sau ghinionul) a facut ca sa fiu la curent (ca a urmari e un cuvant mare) cu emisiunea cand era in plin proces de cucerire a audientelor in SUA. Varianta noastra pana acum? Praf. Ah,  si rogu-va, careva sa ii zica Loredanei sa ii schimbe hair-stilistu. Sincer. Priza are alte intrebuintari.
No pe locul 3 oameni buni se afla "Xfactor". Care au reusit aseara 2 performante. Prima a fost sa faca glume rasiste cu participantii si a doua , sa fie una dintre emisiunile care reactioneaza foarte repede la nemultimirile telespectatorilor. Culmea a fost ca prezentatorii si-au cerut scuze in urma valului (exagerez) de nemultimiri de pe twitter. Hai ca e buna si tehnologia la ceva.
Eu? Tot la Xfactor uk raman. Si la parerea mea ca daca tot importi un format, chinuie-te un pic sa te ridici la aceleasi standarde.
Mai avem de invatat multe. La capitolul organizare, prezentare, juriu, aranjament scenic, dansatori, atragere a publicului, a telespectatorilor. Faza nasoala e ca nici nu incercam macar.

No suficient cat am batut campii. In mai putin de o ora incepe EMA. Ne vedem de pe covorul rosu.

PS : Mai mult ca sigur o sa fie un post-EMA post. Nu de alta, dar o sa cante QUEEN. \o/

Hai pa

AIM BEC !

Hai li hai lo ding lang a ling..bah aim bec !
Hai ca stiam ca v-a fost dor de mine. Nu v-a fost? Sa va fie rusine atunci daca nu. Ca mie da de voi. Asa. ca sa stiti.
No pai cum stateam eu asa (ca tare bine e in concediu sa moara trei dusmani de ai mei) m-a lovit ceva peste frunte. Cand ma uit, palma mea. O iau si "pai bine mah, nu ti-ar fi rusine, asa, din senin? ce pusca facui?" Raspuns inteligent (ca pana si palma are mai multi neuroni decat mintea mea dimineata) "no apai, blogu?" Si (tobele va rog) iete-ma.

Ziceam ca's in concediu. Bah ca tare bine mai este. Sa ii dea al de sus multa sanatate sau oase usoare aluia care l-a inventat, ca mult bine a facut umanitatii.
Ignorati lipsa totala de coerenta, inca dorm.

Stau sa ma gandesc daca sa mai fac unu pentru linkuri si alte minuni de astea. Inca mai cuget. S-ar putea sa ma incurc in ele dar eu ma impiedic cand nu e nici o groapa asa ca nu ar fi mare diferenta.

Hai pa ca da cafeaua in foc.

PESEU : Bine v-am regasit mah !

PESEU DOI : O melodie asa, de dimineata. Gura, stiu ca e pop si inca de-al nostru, asa ca sa nu va aud. Imi place si merge dimineata . Enjoy

Hi, my name is...

 Uite cum ma uimesc oamenii pe zi ce trece. 

Eram zilele trecute la o petrecere cand aud o voce in spatele meu "vai cum, tu dansezi pe melodia asta? credeam ca rockerilor nu le place altceva decat ce asculta ei". Ma intorc cu ochii cat cepele si dau nas in nas cu o amica. Pe care o cunosc de 4 ani. Care ar trebui sa stie cate ceva despre mine. Zic. Sau nu?

Nu este prima persoana de la care aud lucrurile astea. Ca sa nu mai mentionez CATE lucruri pe care le face un om sau le zice pot avea 1874584402394 de interpretari.

Asa ca m-am hotarat sa fac ceea ce am urat mereu. Sa vorbesc despre mine.

Mai tineti minte oracolele? Cei din generatia feisbuc pot alege sa ignore intrebarea mea pentru ca sigur nu stiu ce este ala fara o cautare prealabila pe taica gugal. Revenind. Era intrebarea numarul 3 parca "cateva cuvinte despre voi". Ei bine am urat intotdeauna intrebarea aceea. Ce naiba sa zic despre mine?

Hai sa incepem (ca sa termin mai repede sa ma pot bucura de cafea in liniste)

JE

- nu am 90-60-90. nici abdomen plat. nici muschi fermi si perfecti. nici nu vreau

- nu imi place sa mananc dar imi place mancarea buna. si dulciurile. si mai ales sa gatesc. daca am eu chef si nu daca mi se impune

- ascult rock si da, am oja roz. pe care o folosesc din cand in cand. si senzational, sunt fana si alte genuri. fenomenal, nu ma imbrac numai in negru. uimitor, nu?

- fac parte din categoria persoanelor care au un vocabular urat. asta este, recunosc. vorbesc urat. nu va imaginati acum ca din 3 cuvinte 2 te vor face sa intorci capul. departe de mine. dar daca se intampla sa ma iau la intrecere cu birjarii puteti sa va considerati avertizati. fiti fara grija, pot purta o conversatie normala, cu cuvinte "alese". se poate considera ca ma adaptez

- de cand ma stiu m-am inteles mai bine cu baietii/barbatii. poate si din cauza faptului ca pot sa aud si sa pronunt cuvinte ca p***a, f*t, c***e, tras, bagat si altele fara sa rosesc (ce? v-am zis ca nu sunt o "lady"). sau poate pentru ca sunt mai putin fatarnici decat femeile. cine stie?

- am o slabiciune pentru tot ceea ce tine de masini/motoare/nave/tancuri/blindate/avioane/etc. nu inseamna ca ma pricep la ele. eu si mecanica si tot ce tine de asa ceva = paralele. dar pot sa pierd o zi intreaga la un salon moto si sa nu imi mai trebuiasca altceva

- mi-au placut uniformele de cand ma stiu. da. uniforme. probabil seman cu tata la capitolul asta

- nu sunt credincioasa. nu cred in ce credeti voi. nu sunt atee dar nici religioasa. va respect zeii/dumnezeii si alti sfinti dar nu incercati sa ma indoctrinati sau sa ma faceti sa zic ca voi. si am o boala teribila pe popi

- puteti sa ziceti ce vreti despre mine. nu ma intereseaza parerea altora. decat a celor care cu adevarat conteaza pentru mine (si pot sa ii numar repede pe degete) si poate nici atunci. dar sa nu faceti greseala de a va lua de persoanele dragi mie, ca nici apa iordanului nu va mai spala

- imi fac repede o parere despre oameni. parere care se poate schimba la fel de repede. iar daca mi-am schimbat parerea in rau (fie si cat firul de nisip) greu ma mai poate convinge cineva sa acord o a doua sansa. iar daca o acord, persoana respectiva trebuie sa munceasca ceva ca sa revina (in ochii mei) la nivelul interesului initial

- beau bere si ragai (soc !), mananc seminte si fumez si cunosc o singura persoana care poate sa bea la fel de mult ca mine (Ankhule, barbate trebuie sa puna la rece palinca aia). nu, nu sunt alcoolica. nu, nu ma imbat. pur si simplu nu fac pe fitoasa care bea apa plata cu lamaie. care ar fi rostul?

- ma uit la fotbal si la filme horror si am o slabiciune pentru tot ceea ce inseamna filme/seriale cu crime/criminalisti/doctori (vis neimplinit)/spitale/avocati. 

- imi plac cimitirele catolice. si tot ce are legatura cu paganismul. si tot ce altii considera "intunecat" nu, nu sunt morbida. imi plac fluturasii si curcubeele dar nu vad totul in roz

- am un mare defect. sunt (sau asa consider) cerebrala. Ankhu poate confirma sau infirma acest lucru, este cea mai in masura. de ce ea? pentru ca. revenind. la mine totul trebuie sa aiba argument si sa fie logic. 

- nu ma impresioneaza foarte multe lucruri. nu dau doi bani pe titluri, pozitii sociale, halate, uniforme (cat imi plac mie), masini, averi, cata lume cunosti sau cate relatii ai. ma impresioneaza ce face un om, nu ce este sau ce vrea sa para. am un stomac rezistent, nu ma ia cu lesin daca vad sange, capete retezate sau corpuri mutilate. dar plang daca vad un copil de 2 ani cu branula in mana. sunt ciudata. stiu

- nu sunt adepta "fuck friends". jos palaria pentru cei care pot pastra o asemenea relatie. eu nu pot

- aventurile de-o noapte sau te-am vazut hai sa ne-o nu sunt genul meu. poate (vezi mai sus) pentru ca trebuie sa ma intrigi inainte de asta iar pentru a ajunge cineva sa ma intrige nu este suficient doar sa arate bine

- sunt gemeni si pe jumate grecoaica. asa ca nu incerca sa ma aburesti prin cuvinte. ti le ghicesc si ti le intorc iar daca ai impresia ca jocul este condus de tine, s-ar putea sa te inseli. sa nu uitam ca mercur era zeul comertului si al hotilor iar cuvantul definitor al gemenilor este 'a gandi'

- pun mare pret pe modul cum o persoana gandeste si vorbeste. si ma refer la conversatii si nu la cuvinte goale

- nu am curatat pe nimeni de scame si nu pup in fund pe nimeni. sunt directa si am prostul obicei de a spune lucrurilor verde in fata. stiu, pierd pe cartea asta dar c'est la vie

- cateodata ma exprim mai bine in scris iar in anumite situatii (hai sa ghiciti voi care) ma comport aiurea si imi piere piuitul. mi se mai intampla si mie

Ajunge? Ca m-am plictisit de cat scriu. Ar mai fi multe dar daca mie mi s-a luat banuiesc ca si voua :))

Mai pe scurt asta mi's. Dar multi dintre voi deja ma cunosc si stiu toate astea. O sa pastrez asta cand o sa ii mai treaca cuiva prin cap sa se mire de cum pot sa ascult Vivaldi desi merg la concert rock. O sa o printez si o sa le-o lipesc de frunte.

Mi s-a racit si cafeaua. Va tzuca lupoaica. Hai pa.

Peseu : App de cafea. Sisulici zicea ca nu am mai dat de ceva vreme una. Na ca ma conformez. Paaaaaaaa

Scurt pe doi

Intrebare:
-Ce face si anume je care este in cauza pe numele ei eu cand e suparata pe viata? Variantele de genul "fumeaza juma de pachet in 15 minute" sau "ia la palme pe primul iesit in cale" se exclud.

Raspuns:
-Se duce si-si cumpara carti.

Nu nu, nu la shopping. Apropos, asta imi aduce aminte de bancul ala.." unde se afla punctul G la femei? La sfarsitul cuvantului shopping." Si acum urmau rasete isterice si hahaha si hihihi. Yeah. Whatever. Lol. Rofl. Ala de dinainte plus mao. Ma lasi?
Cica mai nou si mai nou cel mai enervant cuvant folosit peste tot peste ocean este "whatever". Stau sa ma gandesc care o fi la noi. "Deci"? Poate fi, nu ca nu l-as intrebuinta din cand in cand. Asta ma face enervanta? Subiect de twt : to or not to?

Deci (ce ziceam mai devreme?) mi-am luat cartea asta. Zic ei pe ultima coperta frumos colorata ca este povestea adevarata a autoarei. Zaauu??? No hai sa cred pana ajung la ultimul cuvant si apoi va zic ce si cum. Deocamdata sunt un pic nedumerita. Rasfoind-o am dat peste partea in care una dintre hostesse ii spunea eroinei noastre ca pe strazile din Tokyo gasesti doar doua tipuri de barbati : ya-san (yakuza) si salaryman. Pai si restul? Restul domne????? Pai ei nu au taximetristi, vanzatori de ziare, omi normali care merg si respira??
Si cum ziceam, va lamuresc dupa ce ma extrag din neantul in care am fost, atat de brusc, aruncata.

peseu : no Ankhule, vorba lu'gigelu nostru..am fost king&queen of promise, dar degeaba, ca a durat cateva ore. Deh maica, soarta.
Lasa ca ma fac eu mare si emigrez. Dixit.

peseu2 : Brrriiittt !!! unde mi-e calutuuu???

Gata !! Doar am zis scurt pe doi. Ma duc sa cant.

Shiineeee oon youuuuuuuu craaaazyyyy diaamoonnddd ...lalalaaaa

This is waaaarrrr

Nope, nu m-am tacanit. Ma rog, nu mai mult decat existenta mea magnifica impune.
M-am hotarat ca pe 2010 sa imi cresc respectul de sine. Il udam mai des, mai adaugam niscavai ingrasamant, ceva muzica (cercetatorii - nu, nu aia britanici - au descoperit ca muzica ajuta plantele sa se dezvolte frumos,armonios, etc etc, asa ca de ce nu s-ar aplica si la mine? ), un hobby, ca deja simt ca mi atrofiaza materia cenusie, atat cat a mai ramas si inca ceva pe langa.
Ce? Habar nu am. Si nici nu incerc sa aflu de pe acum. Las viitorul sa ma surprinda. "Viitorul suna bine" asa ziceau astia candva intr-o reclama. Hai sa vedem ce si cum.
Unii omi ma trageau de urechi ca am lasat cam mult sa treaca de cand nu am mai scris.
Prezent, pe baricade si recunosc public ca aveti dreptate. Si pentru ca stiu ca ma iubiti, promit sa nu mai fac. Pe cuvant de soim al patriei. Parol. Ca pionier nu apucai sa fiu. Deh...fiecare cu visul lui neimplinit. Sniff.
Acum lasand gluma la o parte, am revenit.
Sa fac ce?
Nici eu nu stiu. Sa imi dau cu parerea, sa injur tara in care traiesc, sa-mi pregatesc emigrarea (Ankhuleeee, te astept in Tokio ), sa fiu eu cu mine.
Pana atunci caut tren pentru duminica dupa-masa, care sa ma aduca in bucale pana la 5 dimineata ( nu de alta, dar sa apuce si persoana mea sa faca un dus si o schimbare rapida de haine pana ajung la munca), caut in draci sa dau de Bubu pe toate cele 3 telefoane, caut raspunsul la intrebarea lui Kiddo, ma lupt cu kanji-urile astea, imi caut aparat foto si ascult de azi de dimineata 30stm in disperare.
Ca sa intelegeti mai bine ce si cum, na si video.
Si nu, inca nu a jucat rol de pompier sexi si musculos Ankhule, asta este. Dar sper ca-l primesti ai asa..ce zici?



Si ca sa-l vezi mai bine :

...calm..mult calm..

Ma uit in calendar. 14 martie 2009. E primavara cica desi e cam frig afara. Ba chiar ninge, dupa cum anunta constiincios un nene la teveu. Strang paharul de vin intre degete si mai imi inmoi buzele. E vin rosu, greu, dulce. Nu genul meu de vin dar in seara asta merge. Imi aminteste de oameni dragi.

Destul de interesant inceputul de an. S-au rearanjat prioritatile; s-au cernut prieteniile; am vazut puterea cuvintelor si a faptelor si a gandurilor nespuse dar pe care le simti; am tinut in maini o parte din istoria muzicii (pinko, am cateva poze pentru tine ); am simtit vibratia chitarii tinuta in brate; am reintalnit persoane care deja devenisera amintiri.

Insa nu pot sa ma linistesc. Sa fac ordine. Sa renunt. Sa nu renunt. Sa nu ma mai agit. Sa trag aer in piept si nu fum de tigara.

Se tot aduna plicuri in cutia postala. Facturi, oferte de pizza, plicuri parfumate de la diverse companii de produse de dama..multe si nu le mai deschid de mult. Actionez masinal. Probabil de prea multa obisnuinta. O sa le las sa se adune ca sa am ce arunca. Ca si cu toate celelalte de zi cu zi. Alternez intre stari. Nimic ciudat in asta, dar incep sa obosesc. Incepe sa se umple paharul si cat de curand o sa se verse. Deja azi cateva picaturi s-au transformat intr-o criza de nervi.


Partea ciudata este ca sunt calma. Sunt atat de calma incat cant cand toata lumea in jurul meu tipa. Atat de calma incat numar cu voce tare zilele pana la sfarsitul saptamanii cand toata lumea se agita. Si zambesc. Si imi place sa ii pun pe ganduri, sa nu stie de unde si cum si ce sa zica. Starea ciudata pe care o aveam acum cativa ani incepe sa revina. Un amestec de calm si dorinta de a tine capul sus si de a fi eu cea care am fost. Bucatiile puzzle-ului sunt asezate in ordine. Si incet incet se reface intregul. Era si timpul ...


O fi efectul primaverii…sau poate al vinului? Cine stie? Nu ca ar conta..cat de curand aerul o sa miroasa a flori ..si mai sunt doar cateva luni... e bine :).