'tis the season to...hai sictir

..be happy, they say. It's the season to be jolly, they say.

Se ia una bucata hanorac si se trage gluga peste cap - ca taman ce spalai pleata, ce dreaq, doar nu m-oi trezi cu vreo raceala taman acum, sa se uite iar sefa'mea la mine crucis ca stau acasa, se iau una bucata de tigara si se iese pe balcon. Ca e vremea minunata.
Ciudat cum niciodata nu ma potriveam la haine cu mama. Ce imi lua nu imi placea si ce imi luam nu ii placea. Dar hanoracul asta chiar s-a nimerit la fix...divagam
Sa sarbatorim. Ce?
Un an de cacat. De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, NISTE ani de tot si anume ala cu mot.
Iote luminite pe strazi. Da ma, dar stai asa ca am niste chestii peste care trebuie sa trec.
Aia cu 'nu mai stiu cine sunt si ce vreau si incotro sa o apuc' pare fumata. Mai fumata ca tigarea asta. Ca tot ma lasam de acest sport extrem, in cinstea hotararii mele bruste dupa 10 de practicat, mi-am cumparat un pachet. Sa sarbatorim.
Faptul ca 99% era sa imi f** cea mai speciala relatie ever cu Ankhu (pentru ca femeia pe buna dreptate nu a inteles ca am nevoie de un umar pe care sa plang, dar il vreau si nu prea. Cine pana mea ar intelege?). Ca era sa ma cert cu Evelyn din cauza de fapt, ca datorii, ca rate, ca se cearta toti in jurul meu si nu inteleg de ce, ca parca a dat cu praf peste toti si nu am auzit un lucru bun tot anul despre omii din spatiul personal (mai mult sau mai putin indepartat), ca alta se bucura fix in aceste momente si in cele de dupa de ce mi-am dorit eu.
Pentru ca luna asta ar fi fost doua aniversari, dar degeaba. Nu o sa mai fie cine sa deschida sticla de sampanie roz.
Nenea cu duba cu Urgent Curier, lasati la mine ce pachete aveti, multam fain. Da da, de la etajul 6 v-am strigat. Lasati la mine ce aveti.
E fain cand cei care ti-au futut viata au pretentii de la tine sa le-o protejezi pe a lor. Cand cei care te arunca in colt de disperare o duc bine in timp ce tu stai si te gandesti la ora cat o fi acum, de ce dracu mai zboara liliecii in luna decembrie?
Cand ultimii ani au fost mai gri decat mizeria care e acum pe strazi, vine unul si te pocneste cu 'zambesteeee, se apropie Craciunul, e sezonul de sa fim mai buni' de iti sta mintea in loc. Sa mor de nu. D'apai zambeste tu ma. Ca eu una m-am saturat de anul asta ca de mere acre. Mi s-a luat pana in maduva oaselor de el. Nu mai inteleg nimic, este totul ciudat si am obosit sa zic ca va fi bine candva.
Zambiti ma. Fiti voi fericiti, mai buni, mai impliniti. Dormiti voi bine pe perna, ca ati dat 1 leu la cersetorul de la coltul strazii si ati fost mai buni. Ca doar e sezonul sarbatorilor. Puneti tot sclipiciul din dotare pe voi, pe haine, in fard, in 'accesorii'. Puneti-va mastile de oameni impliniti si fara grija si sarbatoriti ma in locul meu.
Ca eu una nu am ce sa sarbatoresc. Mi-e lehamite. Si sila. Si scarba. Si sictir.
Ca e the season to be jolly, ce mama naibii. Sa mai si ninga si sa te tii cum ajung eu la munca...mno
PS : totusi, cum de mai zboara liliacii in decembrie? Cat pe ce sa imi intre unul in bucatarie
PS1 : nu, lupoaica nu a luat-o razna. A luat tuica din frigider ca am invatat si eu ceva de la Greenoasa (mno, e cea care scrie ce imi trece mie prin minte si muuuult mai fain ca mine) si anume ca trebuie sa te imprietenesti cu dl.Ficat
PS2 : mi se arde mancare, hai paaaaa

Este toamna

..este toamna...si este frig...si tu nu imi dai pace.

Si te iau, te alung si apoi te caut iar in minte si in suflet. Te intorc pe toate partile. Poate reusesc sa regasesc ce te-a facut special. Ce a facut sa sterg puzzle-ul de praf si sa completez locurile goale.

Incerc sa imi aduc aminte. De caldura, de liniste, de natural si normal si piese asezate la locul lor. De gesturi ascunse si strangeri de mana pe sub masa. De priviri complice. De ganduri si senzatii si dorinte care se mulau fara a fi constienti de asta. De piele fierbinte si inimi batand in acelasi timp. De senzatie de prea-plin cand auzeam ‘ce frumosi sunteti’…De ‘asa trebuie sa fie’….

Si mai imi aprind o tigare. A cata? Nici eu nu mai stiu.

Dar imi aduc aminte brusc ca nu ai putut. Nu ai incercat. Nu ai vrut.

Sa ma cunosti, sa ma descoperi, sa ma redescoperi. Sa vezi frumosul si veselia din mine. Sa cunosti ce ma face fericita. Sa imi cunosti visurile si sa imi cunosti temerile si sa ma asiguri cu o simpla strangere de mana ca sunt doar povesti de speriat copiii.

Ca te-ai multumit cu superficialul, pentru ca este mai usor de controlat. Ca ai preferat ca dupa un lucru frumos sa urmeze zece urate doar pentru ca „asta sunt eu, doar asa m-ai cunoscut“. Si sa ma intorci de fiecare data prin vorbe atent alese.

Am fost eu? Ai fost tu? Am vrut eu si nu ai vrut tu? Am dat eu prea mult si totul s-a lovit de zidul ce te inconjoara? Nu ai stiut tu sa exprimi ce simti si ai ales sa te ridici, sa intorci spatele si sa pleci fara nici un cuvant?

Nu mai conteaza.

Nu regret nimic, oricat de ciudat ar suna.

Sa nu te mire data viitoare cand o sa ne intalnim ca sunt vesela. Si ca rad. Pentru ca SUNT frumoasa. Si vesela. Si plina de viata. Si sincera – in ganduri, in fapte, in ura si in iubire. Pentru ca mi-am atins limita de jos si stiu cat de sus pot ajunge. Si ce merit. Si cat merit. Si ca sunt un om norocos pentru ca am realizat ca am exact ce imi trebuie sa fiu fericita : oameni dragi si frumosul din fiecare lucru marunt.

Este timpul sa te asez in cutia de unde te-am scos pret de o tigara. Stiu acum de ce ai aparut in viata mea – ca sa ma faci constienta de MINE. Si de faptul ca sunt mult prea buna pentru un om care nu merita toate sentimentele mele.

E toamna…si ploua…si este bine. Imi place mirosul pamantului si al frunzelor dupa ploaie J

(asa-i ca nu stii nici asta? J )