Si a trecut si calatoria mea pe alte meleaguri.Cam scurta...deja vreau inapoi...hahaha, cred ca m-am obisnuit prea mult cu soarele si cu marea aia ireala. Da ce culoare domne !!!
Deci frumos !!! Dar pentru ca e vorba de mine, nu putea sa nu fie cu peripetii. Pai cum? Sa ma linistesc si eu in concediu?? Nu se poate asa ceva!
Incepem cu plecarea pe o caldura groaznica, ca de acasa pana la locul de plecare (cale de 10 minute de mers pe jos la pas lent altminteri) am mai facut 2 dusuri, de s-a dus pe apa sambetei si crema mea si tot.
In sfarsit, ajung cu apele dambovitei curgand pe mine la locul X, ne aranjam bagajele in cala, ne asezam la locurile noastre si hai si dai cu curaj, ca ne astepta drum lung si greu inainte. Exceptand cele 20 si ceva de ore de mers cu autocarul (in care am avut 6 pauze totusi, de nu mai stiai ce sa faci mai repede : sa te asezi la coada, sa bei o cafea sau sa bagi vreo 3-4 tigari in plamani stiind ca urmatoarea oprire e peste vreo 4 ore..), incluzand aici si datul cap in cap cu vecinul de scaun in timpul celor 4 ore de mers pe serpentine... si inca 2 cu feribotul (parte care mi-a placut la nebunie..daca ar fi fost tot drumul pe mare as fi fost cea mai fericita) am ajuns la locul de destinatie.
Ajuns e mult spus, ca dupa ce ca mai aveau putin si ne aruncau din autocar, a mai trebuit sa cautam singuri vila. Ca deh, fiind mai multi, ne-au imprastiat care incotro, dupa cum a vrut muschiu lor. Asa ca ne-am lasat bagajele in mijlocul drumului si am luat-o la pas sa cautam vila. Drumurileeee noastreeee toateeee erau numai in panta. Dar panta, adica ceva intre 35 si 50 de grade....de ne-am scos si urmasul urmasului sufletului tot urcand si coborand pe acolo.
Gasim noi si vila, vedem numele noastre pe usile camerelor..dam sa intram. Cand colo, iaca una bucata de madam Tanta din coltul blocului (varianta greceasca).."you can't come. you must the person of the agency"
"cum adica nu pot sa intru??? ce persoana de contact de la agentie?? uite, eu sunt", zic eu disperata, scotand buletinul, "uita-te la nume. pentru numele cui vrei tu, sunt 40 si ceva de grade afara, cat sa mai astept??"
"you talk nice to me"
Asta mi-a pus capac si intre 2 crize de ras am coborat strada, aducand totusi restul gastii cu bagaje cu tot. Auzi, sa ii vorbesc frumos ! Pai mai frumos de atat nici ca se poate, dupa o zi de mers cu masina, la 40 si ceva de grade, nedormita...
Mi-a trecut repede cand am vazut superbitatea de plaja care era la 50 de metri de noi, si privelistea de pe terasa care iti taia rasuflarea. Combinatia de munte cu plaja si golf te lasa pur si simplu fara cuvinte.
Dupa cateva zile de tolanit si prajit la soare, am zis ca noi suntem cei mai tari din parcare si ca putem sa iesim pe mare ca niste adevarati marinari.
Zis si facut.
Inchiriem o barca, invata capitanul de serviciu toate cele care trebuiau aflate, cand se arunca ancora, cat combustibil avem, ne scoate grecu in larg, ne lasa acolo si pa si la gara!
Atata ne-a trebuit. Exact ca niste copii care sunt lasati singuri de parintii lor pentru prima oara, asa am fost si noi. Daca nu ne-am plimbat in jurul insulei, pana am ajuns la mama lor, ca degeaba iesea grecu din ora in ora sa vada unde sunt toate barcile (dupa cum zicea ca face) ca tot nu ne mai vedea.
Gasim o plaja pustie, cu o apa limpede si turcoaz si hai sa aruncam ancora..
"cand a zis ma ala?? cu 20 de m inainte de plaja?"
"da, parca asa. dar nuuuuu, nu arunca inca ancoraaaaaaa, motorul mergeeeeeee"
Pfuaaaii, ziceai ca suntem in filmele cu Stan si Bran..unu incerca sa scoata ancora (apropos, fundu marii era numai si numai cu bolovani si cu pietre) si celalalt nu mai stia cum sa opreasca motorul barcii.
"aaaaa, am scos ancora...dar avea atatea picioare???"
"sincer, nu. avea cu unu in plus. cum naiba ai reusit sa rupi piciorul ancorei??" intreb si eu ca picata din spatiu. "bine naibii ca nu am turat motorul prea mult, ca ramaneam si cu ala in mijlocul pustietatii"
Am dat cat colo si ancora si tot si ne-am indreptat spre plaja. Da de unde! Pe cat de frumoasa era, pe atat de tare frigeau pietrele, ca nu vedeai fir de nisip pe plaja. Hait, inapoi ca nu se poate sta aici.
Ridicam noi ce mai ramasese din ancora si baga capitane viteza mare, sa ne fluture vantul prin par ! Ca deh, cine mai era ca noi? Cine se bagase printre toate grotele posibile?? Si parr parrr si harr harrr motoru...si noi yupiii si ihaaaa (ca nebunii abia scapati din ospiciu) cand deodata....se opreste motorul.
"capitane, nu mai face glume..."
"sa castig la loto daca fac misto de voi. s-a oprit motorul"
Bagand viteza, am ramas in pana prostului. Grecul ne spusese ca benzina ne ajunge pt vreo 4 ore de mers normal,nu la viteza maxima..iar noi dupa 2 ore...iata-ne in mijlocul marii, la mama naibii printre stanci, fara apa, fara un mobil la noi, fara nici o barca in jurul nostru...si eu radeam de nu ma mai puteam opri..."si cum era filmul ala cu naufragiatii???".
Ne apucam noi sa cautam prin barca, poate poate gasim vreun butoi cu benzina...nimic. Gasim noi un butoi, dar era plin de artificii in caz de naufragiu si tot felul de cutii cu fum....frumaosa incurajare. Dam peste vaslele care se aflau in barca..si hai baieti, vasliti !
Vasliti, vaslim maria ta, dar degeaba..ne invarteam in loc.
"ma ce naiba....tu dai ma din vasla, sau ma lasi pe mine sa fac tot greul???"
"vaslesc maaaa, vaslesc....da vasla ta e tot la fel de scurta ca a mea??"
Scoatem noi contrariati vaslele din apa..si da, una din vasle era mai scurta decat cealalta..cam cu vreo 2 palme..si nu ajungea la apa.
"buuuun, ne-am lamurit si cu asta.."
Mai cautam noi ce mai cautam prn barca, dam de o goarna mica si pricajita ...Suflam din ea...tuuuuuutuuuuuuuu....de undeva de prin mijlocul marii auzim ..TUUUUUUUTUUUUUUUUMMM...ma sa fie, numai vapoarele nu ne salutau pe noi.....Cu lacrimile curgand pe obraji de atata ras, cu buzele uscate de sete, suflam in continuare, ce era sa facem?? Intr-un final apare o barca cu 3 pustani, carora li se face mila de noi si suna in portuletul minune sa trimita un nene cu benzina, ca murim in mijlocul marii :)))
Ajungem intr-un final in port, cu benzina in rezervor si cu genunchii arsi de la soare (de nu ma mai puteam misca...niste dureri....pfuaii) si dam sa mergem la magazinul amicului nostru (ne imprietenisem cu un grec, proprietar den magazin, de unde ne faceam aprovizionarea zilnica). Atat ne-a trebuit, sa-i spunem ce am patit. Daca nu a ras de noi o jumatate de ora..si noi de rasul lui..ca nu intelegeam ce zicea, dar parca mai conta....ca tot restul zilelor ne intepa de fiecare data cand ne vedea .."unde mai mergeti azi??"
Eh, adevarul e ca a fost prea scurta perioada petrecuta...dar poate mai bine asa....adica in 3 ore am reusit sa golim un rezervor de benzina, am rupt ancora, am indoit o vasla...cine stie ce se intampla daca stateam mai mult?? Mai mult ca sigur ca apaream pe la vreun post de televiziune.
Kalispera !!!
later edit : cateva
poze...ca acum trebuie sa alerg dupa hombrii astia sa recuperez pozele :))
