..este toamna...si este frig...si tu nu imi dai pace.
Si te iau, te alung
si apoi te caut iar in minte si in suflet. Te intorc pe toate partile. Poate reusesc sa
regasesc ce te-a facut special. Ce a facut sa sterg puzzle-ul de praf si sa
completez locurile goale.
Incerc sa
imi aduc aminte. De caldura, de liniste, de natural si normal si piese asezate
la locul lor. De gesturi ascunse si strangeri de mana pe sub masa. De priviri
complice. De ganduri si senzatii si dorinte care se mulau fara a fi constienti
de asta. De piele fierbinte si inimi batand in acelasi timp. De senzatie de prea-plin cand auzeam ‘ce frumosi sunteti’…De ‘asa
trebuie sa fie’….
Si mai imi aprind
o tigare. A cata? Nici eu nu mai stiu.
Dar imi
aduc aminte brusc ca nu ai putut. Nu ai incercat. Nu ai vrut.
Sa ma cunosti, sa
ma descoperi, sa ma redescoperi. Sa vezi frumosul si veselia din mine. Sa cunosti ce ma face fericita. Sa
imi cunosti visurile si sa imi cunosti temerile si sa ma asiguri cu o simpla
strangere de mana ca sunt doar povesti de speriat copiii.
Ca te-ai multumit
cu superficialul, pentru ca este mai usor de controlat. Ca ai preferat ca dupa
un lucru frumos sa urmeze zece urate doar pentru ca „asta sunt eu, doar asa
m-ai cunoscut“. Si sa ma intorci de fiecare data prin vorbe atent alese.
Am fost eu? Ai fost tu? Am vrut eu si nu ai vrut tu? Am dat eu prea mult si
totul s-a lovit de zidul ce te inconjoara? Nu ai stiut tu sa exprimi ce simti
si ai ales sa te ridici, sa intorci spatele si sa pleci fara nici un cuvant?
Nu mai
conteaza.
Nu regret
nimic, oricat de ciudat ar suna.
Sa nu te
mire data viitoare cand o sa ne intalnim ca sunt vesela. Si ca rad. Pentru ca
SUNT frumoasa. Si vesela. Si plina de viata. Si sincera – in ganduri, in fapte,
in ura si in iubire. Pentru ca mi-am atins limita de jos si stiu cat de sus pot
ajunge. Si ce merit. Si cat merit. Si ca sunt un om norocos pentru ca am
realizat ca am exact ce imi trebuie sa fiu fericita : oameni dragi si frumosul
din fiecare lucru marunt.
Este timpul
sa te asez in cutia de unde te-am scos pret de o tigara. Stiu acum de ce ai
aparut in viata mea – ca sa ma faci constienta de MINE. Si de faptul ca sunt
mult prea buna pentru un om care nu merita toate sentimentele mele.
E toamna…si
ploua…si este bine. Imi
place mirosul pamantului si al frunzelor dupa ploaie J
(asa-i ca
nu stii nici asta? J )
