AIM BEC !

Hai li hai lo ding lang a ling..bah aim bec !
Hai ca stiam ca v-a fost dor de mine. Nu v-a fost? Sa va fie rusine atunci daca nu. Ca mie da de voi. Asa. ca sa stiti.
No pai cum stateam eu asa (ca tare bine e in concediu sa moara trei dusmani de ai mei) m-a lovit ceva peste frunte. Cand ma uit, palma mea. O iau si "pai bine mah, nu ti-ar fi rusine, asa, din senin? ce pusca facui?" Raspuns inteligent (ca pana si palma are mai multi neuroni decat mintea mea dimineata) "no apai, blogu?" Si (tobele va rog) iete-ma.

Ziceam ca's in concediu. Bah ca tare bine mai este. Sa ii dea al de sus multa sanatate sau oase usoare aluia care l-a inventat, ca mult bine a facut umanitatii.
Ignorati lipsa totala de coerenta, inca dorm.

Stau sa ma gandesc daca sa mai fac unu pentru linkuri si alte minuni de astea. Inca mai cuget. S-ar putea sa ma incurc in ele dar eu ma impiedic cand nu e nici o groapa asa ca nu ar fi mare diferenta.

Hai pa ca da cafeaua in foc.

PESEU : Bine v-am regasit mah !

PESEU DOI : O melodie asa, de dimineata. Gura, stiu ca e pop si inca de-al nostru, asa ca sa nu va aud. Imi place si merge dimineata . Enjoy

Hi, my name is...

 Uite cum ma uimesc oamenii pe zi ce trece. 

Eram zilele trecute la o petrecere cand aud o voce in spatele meu "vai cum, tu dansezi pe melodia asta? credeam ca rockerilor nu le place altceva decat ce asculta ei". Ma intorc cu ochii cat cepele si dau nas in nas cu o amica. Pe care o cunosc de 4 ani. Care ar trebui sa stie cate ceva despre mine. Zic. Sau nu?

Nu este prima persoana de la care aud lucrurile astea. Ca sa nu mai mentionez CATE lucruri pe care le face un om sau le zice pot avea 1874584402394 de interpretari.

Asa ca m-am hotarat sa fac ceea ce am urat mereu. Sa vorbesc despre mine.

Mai tineti minte oracolele? Cei din generatia feisbuc pot alege sa ignore intrebarea mea pentru ca sigur nu stiu ce este ala fara o cautare prealabila pe taica gugal. Revenind. Era intrebarea numarul 3 parca "cateva cuvinte despre voi". Ei bine am urat intotdeauna intrebarea aceea. Ce naiba sa zic despre mine?

Hai sa incepem (ca sa termin mai repede sa ma pot bucura de cafea in liniste)

JE

- nu am 90-60-90. nici abdomen plat. nici muschi fermi si perfecti. nici nu vreau

- nu imi place sa mananc dar imi place mancarea buna. si dulciurile. si mai ales sa gatesc. daca am eu chef si nu daca mi se impune

- ascult rock si da, am oja roz. pe care o folosesc din cand in cand. si senzational, sunt fana si alte genuri. fenomenal, nu ma imbrac numai in negru. uimitor, nu?

- fac parte din categoria persoanelor care au un vocabular urat. asta este, recunosc. vorbesc urat. nu va imaginati acum ca din 3 cuvinte 2 te vor face sa intorci capul. departe de mine. dar daca se intampla sa ma iau la intrecere cu birjarii puteti sa va considerati avertizati. fiti fara grija, pot purta o conversatie normala, cu cuvinte "alese". se poate considera ca ma adaptez

- de cand ma stiu m-am inteles mai bine cu baietii/barbatii. poate si din cauza faptului ca pot sa aud si sa pronunt cuvinte ca p***a, f*t, c***e, tras, bagat si altele fara sa rosesc (ce? v-am zis ca nu sunt o "lady"). sau poate pentru ca sunt mai putin fatarnici decat femeile. cine stie?

- am o slabiciune pentru tot ceea ce tine de masini/motoare/nave/tancuri/blindate/avioane/etc. nu inseamna ca ma pricep la ele. eu si mecanica si tot ce tine de asa ceva = paralele. dar pot sa pierd o zi intreaga la un salon moto si sa nu imi mai trebuiasca altceva

- mi-au placut uniformele de cand ma stiu. da. uniforme. probabil seman cu tata la capitolul asta

- nu sunt credincioasa. nu cred in ce credeti voi. nu sunt atee dar nici religioasa. va respect zeii/dumnezeii si alti sfinti dar nu incercati sa ma indoctrinati sau sa ma faceti sa zic ca voi. si am o boala teribila pe popi

- puteti sa ziceti ce vreti despre mine. nu ma intereseaza parerea altora. decat a celor care cu adevarat conteaza pentru mine (si pot sa ii numar repede pe degete) si poate nici atunci. dar sa nu faceti greseala de a va lua de persoanele dragi mie, ca nici apa iordanului nu va mai spala

- imi fac repede o parere despre oameni. parere care se poate schimba la fel de repede. iar daca mi-am schimbat parerea in rau (fie si cat firul de nisip) greu ma mai poate convinge cineva sa acord o a doua sansa. iar daca o acord, persoana respectiva trebuie sa munceasca ceva ca sa revina (in ochii mei) la nivelul interesului initial

- beau bere si ragai (soc !), mananc seminte si fumez si cunosc o singura persoana care poate sa bea la fel de mult ca mine (Ankhule, barbate trebuie sa puna la rece palinca aia). nu, nu sunt alcoolica. nu, nu ma imbat. pur si simplu nu fac pe fitoasa care bea apa plata cu lamaie. care ar fi rostul?

- ma uit la fotbal si la filme horror si am o slabiciune pentru tot ceea ce inseamna filme/seriale cu crime/criminalisti/doctori (vis neimplinit)/spitale/avocati. 

- imi plac cimitirele catolice. si tot ce are legatura cu paganismul. si tot ce altii considera "intunecat" nu, nu sunt morbida. imi plac fluturasii si curcubeele dar nu vad totul in roz

- am un mare defect. sunt (sau asa consider) cerebrala. Ankhu poate confirma sau infirma acest lucru, este cea mai in masura. de ce ea? pentru ca. revenind. la mine totul trebuie sa aiba argument si sa fie logic. 

- nu ma impresioneaza foarte multe lucruri. nu dau doi bani pe titluri, pozitii sociale, halate, uniforme (cat imi plac mie), masini, averi, cata lume cunosti sau cate relatii ai. ma impresioneaza ce face un om, nu ce este sau ce vrea sa para. am un stomac rezistent, nu ma ia cu lesin daca vad sange, capete retezate sau corpuri mutilate. dar plang daca vad un copil de 2 ani cu branula in mana. sunt ciudata. stiu

- nu sunt adepta "fuck friends". jos palaria pentru cei care pot pastra o asemenea relatie. eu nu pot

- aventurile de-o noapte sau te-am vazut hai sa ne-o nu sunt genul meu. poate (vezi mai sus) pentru ca trebuie sa ma intrigi inainte de asta iar pentru a ajunge cineva sa ma intrige nu este suficient doar sa arate bine

- sunt gemeni si pe jumate grecoaica. asa ca nu incerca sa ma aburesti prin cuvinte. ti le ghicesc si ti le intorc iar daca ai impresia ca jocul este condus de tine, s-ar putea sa te inseli. sa nu uitam ca mercur era zeul comertului si al hotilor iar cuvantul definitor al gemenilor este 'a gandi'

- pun mare pret pe modul cum o persoana gandeste si vorbeste. si ma refer la conversatii si nu la cuvinte goale

- nu am curatat pe nimeni de scame si nu pup in fund pe nimeni. sunt directa si am prostul obicei de a spune lucrurilor verde in fata. stiu, pierd pe cartea asta dar c'est la vie

- cateodata ma exprim mai bine in scris iar in anumite situatii (hai sa ghiciti voi care) ma comport aiurea si imi piere piuitul. mi se mai intampla si mie

Ajunge? Ca m-am plictisit de cat scriu. Ar mai fi multe dar daca mie mi s-a luat banuiesc ca si voua :))

Mai pe scurt asta mi's. Dar multi dintre voi deja ma cunosc si stiu toate astea. O sa pastrez asta cand o sa ii mai treaca cuiva prin cap sa se mire de cum pot sa ascult Vivaldi desi merg la concert rock. O sa o printez si o sa le-o lipesc de frunte.

Mi s-a racit si cafeaua. Va tzuca lupoaica. Hai pa.

Peseu : App de cafea. Sisulici zicea ca nu am mai dat de ceva vreme una. Na ca ma conformez. Paaaaaaaa

Scurt pe doi

Intrebare:
-Ce face si anume je care este in cauza pe numele ei eu cand e suparata pe viata? Variantele de genul "fumeaza juma de pachet in 15 minute" sau "ia la palme pe primul iesit in cale" se exclud.

Raspuns:
-Se duce si-si cumpara carti.

Nu nu, nu la shopping. Apropos, asta imi aduce aminte de bancul ala.." unde se afla punctul G la femei? La sfarsitul cuvantului shopping." Si acum urmau rasete isterice si hahaha si hihihi. Yeah. Whatever. Lol. Rofl. Ala de dinainte plus mao. Ma lasi?
Cica mai nou si mai nou cel mai enervant cuvant folosit peste tot peste ocean este "whatever". Stau sa ma gandesc care o fi la noi. "Deci"? Poate fi, nu ca nu l-as intrebuinta din cand in cand. Asta ma face enervanta? Subiect de twt : to or not to?

Deci (ce ziceam mai devreme?) mi-am luat cartea asta. Zic ei pe ultima coperta frumos colorata ca este povestea adevarata a autoarei. Zaauu??? No hai sa cred pana ajung la ultimul cuvant si apoi va zic ce si cum. Deocamdata sunt un pic nedumerita. Rasfoind-o am dat peste partea in care una dintre hostesse ii spunea eroinei noastre ca pe strazile din Tokyo gasesti doar doua tipuri de barbati : ya-san (yakuza) si salaryman. Pai si restul? Restul domne????? Pai ei nu au taximetristi, vanzatori de ziare, omi normali care merg si respira??
Si cum ziceam, va lamuresc dupa ce ma extrag din neantul in care am fost, atat de brusc, aruncata.

peseu : no Ankhule, vorba lu'gigelu nostru..am fost king&queen of promise, dar degeaba, ca a durat cateva ore. Deh maica, soarta.
Lasa ca ma fac eu mare si emigrez. Dixit.

peseu2 : Brrriiittt !!! unde mi-e calutuuu???

Gata !! Doar am zis scurt pe doi. Ma duc sa cant.

Shiineeee oon youuuuuuuu craaaazyyyy diaamoonnddd ...lalalaaaa

This is waaaarrrr

Nope, nu m-am tacanit. Ma rog, nu mai mult decat existenta mea magnifica impune.
M-am hotarat ca pe 2010 sa imi cresc respectul de sine. Il udam mai des, mai adaugam niscavai ingrasamant, ceva muzica (cercetatorii - nu, nu aia britanici - au descoperit ca muzica ajuta plantele sa se dezvolte frumos,armonios, etc etc, asa ca de ce nu s-ar aplica si la mine? ), un hobby, ca deja simt ca mi atrofiaza materia cenusie, atat cat a mai ramas si inca ceva pe langa.
Ce? Habar nu am. Si nici nu incerc sa aflu de pe acum. Las viitorul sa ma surprinda. "Viitorul suna bine" asa ziceau astia candva intr-o reclama. Hai sa vedem ce si cum.
Unii omi ma trageau de urechi ca am lasat cam mult sa treaca de cand nu am mai scris.
Prezent, pe baricade si recunosc public ca aveti dreptate. Si pentru ca stiu ca ma iubiti, promit sa nu mai fac. Pe cuvant de soim al patriei. Parol. Ca pionier nu apucai sa fiu. Deh...fiecare cu visul lui neimplinit. Sniff.
Acum lasand gluma la o parte, am revenit.
Sa fac ce?
Nici eu nu stiu. Sa imi dau cu parerea, sa injur tara in care traiesc, sa-mi pregatesc emigrarea (Ankhuleeee, te astept in Tokio ), sa fiu eu cu mine.
Pana atunci caut tren pentru duminica dupa-masa, care sa ma aduca in bucale pana la 5 dimineata ( nu de alta, dar sa apuce si persoana mea sa faca un dus si o schimbare rapida de haine pana ajung la munca), caut in draci sa dau de Bubu pe toate cele 3 telefoane, caut raspunsul la intrebarea lui Kiddo, ma lupt cu kanji-urile astea, imi caut aparat foto si ascult de azi de dimineata 30stm in disperare.
Ca sa intelegeti mai bine ce si cum, na si video.
Si nu, inca nu a jucat rol de pompier sexi si musculos Ankhule, asta este. Dar sper ca-l primesti ai asa..ce zici?



Si ca sa-l vezi mai bine :

...calm..mult calm..

Ma uit in calendar. 14 martie 2009. E primavara cica desi e cam frig afara. Ba chiar ninge, dupa cum anunta constiincios un nene la teveu. Strang paharul de vin intre degete si mai imi inmoi buzele. E vin rosu, greu, dulce. Nu genul meu de vin dar in seara asta merge. Imi aminteste de oameni dragi.

Destul de interesant inceputul de an. S-au rearanjat prioritatile; s-au cernut prieteniile; am vazut puterea cuvintelor si a faptelor si a gandurilor nespuse dar pe care le simti; am tinut in maini o parte din istoria muzicii (pinko, am cateva poze pentru tine ); am simtit vibratia chitarii tinuta in brate; am reintalnit persoane care deja devenisera amintiri.

Insa nu pot sa ma linistesc. Sa fac ordine. Sa renunt. Sa nu renunt. Sa nu ma mai agit. Sa trag aer in piept si nu fum de tigara.

Se tot aduna plicuri in cutia postala. Facturi, oferte de pizza, plicuri parfumate de la diverse companii de produse de dama..multe si nu le mai deschid de mult. Actionez masinal. Probabil de prea multa obisnuinta. O sa le las sa se adune ca sa am ce arunca. Ca si cu toate celelalte de zi cu zi. Alternez intre stari. Nimic ciudat in asta, dar incep sa obosesc. Incepe sa se umple paharul si cat de curand o sa se verse. Deja azi cateva picaturi s-au transformat intr-o criza de nervi.


Partea ciudata este ca sunt calma. Sunt atat de calma incat cant cand toata lumea in jurul meu tipa. Atat de calma incat numar cu voce tare zilele pana la sfarsitul saptamanii cand toata lumea se agita. Si zambesc. Si imi place sa ii pun pe ganduri, sa nu stie de unde si cum si ce sa zica. Starea ciudata pe care o aveam acum cativa ani incepe sa revina. Un amestec de calm si dorinta de a tine capul sus si de a fi eu cea care am fost. Bucatiile puzzle-ului sunt asezate in ordine. Si incet incet se reface intregul. Era si timpul ...


O fi efectul primaverii…sau poate al vinului? Cine stie? Nu ca ar conta..cat de curand aerul o sa miroasa a flori ..si mai sunt doar cateva luni... e bine :).

Sunt pe drumul cel bun....cica

Nu se mai poate. Sau nu mai pot eu. Cert e ca daca nu imi iau cateva zile de concediu o iau razna mai rau decat sunt acum. Daca am ajuns ca in momentul in care beau cafea sa le dau si pantalonilor sa bea, cred ca e un semn de la cel de sus (ca trebuie sa nu le mai dau cafea, ca de renuntat la cafea este exclus...deja o beau ca pe apa). Sper sa nu incep sa le dau hainelor sa fumeze ca atunci chiar e grav.

Si caut o hartie de doua zile si zau daca stiu pe unde naiba am bagat-o. Undeva bine tot e pusa. Cred ca o sa incep sa ofer recompense pentru lucrurile pierdute ca vad ca nu se mai poate. Lecitina degeaba iau, poate de la doua tiruri in sus sa inceapa sa aiba efect.

Si toate zilele parca sunt marti 13. Nu ca as avea ceva cu numarul asta, chiar imi place, da parca prea se aduna toate. Ieri imi venea sa bat pe cineva. Da rau de tot. Pe la ora 11 ma gandeam ca mai bine fac eu o cerere din aia (nu ma de demisie, din cealalta) si sa plec si eu un pic...cam vreo 3 luni asa..prin alte zone pentru relaxarea neuronilor afectati de trafic, termene, poluare si criza economica. Nu ca m-ar da peste cap criza asta a lor, ca am si eu crizele mele, da traficul chiar ma enerveaza si scoate din mine si ultima farama de rabdare ascunsa. Cum e ma posibil sa fac o ora juma pana la munca?? Pfffuaaaa, incredibil domne !

Roza ar fi mandra de mine, ieri am reusit sa ascult toata discografia pinkilor..de doua ori chiar. Da, iar nu pot sa dorm. Deja am numarat toate oile din europa, toate vacile nebune din anglia, am verificat pib-ul indiei (ziceam ca am probleme cu criza economica? cine, eu?) si tot nu pot sa reusesc sa pun si eu geana pe geana cateva ore. Poate daca pun geana peste geana? Asta nu am incercat.

Si hartia aia tot nu stiu unde e. Da bine ca am niste scoici pe masa, ma mai uit din cand in cand la ele si ma fura doru de mare si de plaja (doruleeee, da-mi pace ma !). Adica, cafea e (este ca ambele filtre sunt pline ochi), tigari sunt (in numar nelimitat sistem turbo), scoici este (ca sunt sub 50, da?? ca eu stiu a vorbi corect gramaticaliceste, da?), numai concertul de luni nu a fost. Da lasa ca va fi cel de sambata, asta daca gasesc bilete. Intai sa aflu daca si unde si cand s-au pus in vanzare.

Mda, cred ca sunt pe drumul cel bun. Si sa nu uit, Ankhuleeeeee, ai heit iu maaaaa !!!!!!

Laaaa muuulltttiiiiiiii annnnnniiiiiiiii

No, stimati concetateni ai acestei planete si implicit al acestui si aceluiasi si unic univers, astazi o sarbatorim pe preaminunata care este de altfel o preamagnifica, ave ei! Zapauga, cum de altfel ii si sade bine unei preacareeste, cu o liota de catei si pisici (ode ei ca e iubitoare de animale), cu cafeaua intr-o vena si tigarea in alta (o tu preamagnifico !! ) este cea mai prea dintre toate restul (alaturi de preasferica si preaunicoarna se subintelege, dar azi nu conteaza asta).

Lasand gluma la o parte, LA MULTI ANI sisule !!!!!!
Sa-mi fii fericita si iubita, sa ti se sparga in cap sacul cu noroc si sa te impiedici de butoiul cu sanatate !!!!

Sa ai parte numai de bucurii si impliniri !!!!!

Hai cu tortu si sampania !!!!

ps : povestea pe scurt a sarbatoritei, la Ankhu

De-as avea patru dromadere....

..n-as mai visa hipopotami…

Nu, as visa cai arabi, macar aia sunt supli nu ditamai mastodontul….

Ora 10 si ceva..

Cafea..deja bauta primele 2 cani, urmeaza a 3-a…

Tigari fumate de la 7 juma…sapte..

De-as avea patru dromadere….le-as invata braziliana si le-as da drumul in lume.

Close your eyes and count to ten/ fall apart then start again…ok, deci 1,2,3..ce fac eu aici, acum?..4,5,6….unde gresesc?....7,8…stau si ma gandesc ca sunt persoane care probabil imi vor binele…9..si atunci ce muschi fac?...10…fall apart..again??

Parca sunt intr-un roller coaster..prea inspaimantata sa stau in el, dar raman acolo ca a pornit si oricum nu am cum sa cobor pana nu se opreste. Stau, ce dreaq sa fac ?

Zilele trecute am primit un mail din ala de corazon bleau care se termina ceva de genul « Traieste-ti viata »…hai sa mori tu imi venea sa-i zic aluia care a facut ppt-ul, sa-mi traiesc viata ? Pai asta incerc sa fac desteptule…n-are rost..oricum o intorc se pare ca sunt blocata in nisipuri miscatoare, cum incerc sa ies de acolo cum ma afund mai rau.

Nu mai am rabdare..cu nimeni…ocolesc persoane dragi, ma inchid in mine iar.. « traieste-ti viata, deschide-ti sufletul »…de ce sa-ti lasi sufletul in mainile altora cand sunt atat de putini cei care stiu sa umble cu el astfel incat sa nu-l scape printre degete ?

Incerc, incerc sa inteleg, dar ma lovesc de ziduri tari si am mainile zdrelite si imi curge sange printre degete tot incercand sa caut o crapatura cat de mica. Incerc sa fiu cum ar trebui sa fie o persoana normala, dar nu reusesc…

Persoana normala ? Nu sunt nici cine stie ce persoana importanta si nu am nici cine stie ce functie…nu am 90-60-90 si sa fiu a naibii daca imi doresc…sunt o persoana normala pentru anii mei…cred…Dar vreau mai mult. Vreau sa pot dormi noptile, vreau sa iau odata deciziile care imi manaca ficatii si pe care le tot aman…vreau sa simt ca traiesc iar..vreau sa fiu eu iar. Vreau multe ?

O persoana draga mie imi spunea candva ca cel mai bine e sa-ti fixezi un termen si sa-l respecti. Mi l-am fixat. Acum trebuie numai sa fiu in stare sa-l respect. Dar trebuie.

Imi vin in minte numai vorbele unui amic,intr-o seara calda, pe o terasa cu miros de mare « Ti-e tie frica sa traiesti ». Si m-au durut atunci, pentru ca stiam ca are dreptate. Tin minte ca l-am intrebat atunci « Dar tu ? De 10 ani va chinuiti si nu puteti sa luati o decizie pentru voi doi… »..nu mi-a raspuns dar privirea lui mi-a ramas intiparita in mintea. Privirea unui om care a obosit, care e pe cale sa renunte. Si mi-am promis sa nu ajung in situatia asta niciodata.

La ce folos ? Mi-am promis eu multe de-a lungul anilor…

Trebuie sa fac ceva…si repede…

Incep sa aberez iar. Cred ca am nevoie de somn….

De-as avea patru dromadere….

Kali......aaaa....speraaaa

Si a trecut si calatoria mea pe alte meleaguri.Cam scurta...deja vreau inapoi...hahaha, cred ca m-am obisnuit prea mult cu soarele si cu marea aia ireala. Da ce culoare domne !!!
Deci frumos !!! Dar pentru ca e vorba de mine, nu putea sa nu fie cu peripetii. Pai cum? Sa ma linistesc si eu in concediu?? Nu se poate asa ceva!
Incepem cu plecarea pe o caldura groaznica, ca de acasa pana la locul de plecare (cale de 10 minute de mers pe jos la pas lent altminteri) am mai facut 2 dusuri, de s-a dus pe apa sambetei si crema mea si tot.
In sfarsit, ajung cu apele dambovitei curgand pe mine la locul X, ne aranjam bagajele in cala, ne asezam la locurile noastre si hai si dai cu curaj, ca ne astepta drum lung si greu inainte. Exceptand cele 20 si ceva de ore de mers cu autocarul (in care am avut 6 pauze totusi, de nu mai stiai ce sa faci mai repede : sa te asezi la coada, sa bei o cafea sau sa bagi vreo 3-4 tigari in plamani stiind ca urmatoarea oprire e peste vreo 4 ore..), incluzand aici si datul cap in cap cu vecinul de scaun in timpul celor 4 ore de mers pe serpentine... si inca 2 cu feribotul (parte care mi-a placut la nebunie..daca ar fi fost tot drumul pe mare as fi fost cea mai fericita) am ajuns la locul de destinatie.
Ajuns e mult spus, ca dupa ce ca mai aveau putin si ne aruncau din autocar, a mai trebuit sa cautam singuri vila. Ca deh, fiind mai multi, ne-au imprastiat care incotro, dupa cum a vrut muschiu lor. Asa ca ne-am lasat bagajele in mijlocul drumului si am luat-o la pas sa cautam vila. Drumurileeee noastreeee toateeee erau numai in panta. Dar panta, adica ceva intre 35 si 50 de grade....de ne-am scos si urmasul urmasului sufletului tot urcand si coborand pe acolo.
Gasim noi si vila, vedem numele noastre pe usile camerelor..dam sa intram. Cand colo, iaca una bucata de madam Tanta din coltul blocului (varianta greceasca).."you can't come. you must the person of the agency"
"cum adica nu pot sa intru??? ce persoana de contact de la agentie?? uite, eu sunt", zic eu disperata, scotand buletinul, "uita-te la nume. pentru numele cui vrei tu, sunt 40 si ceva de grade afara, cat sa mai astept??"
"you talk nice to me"
Asta mi-a pus capac si intre 2 crize de ras am coborat strada, aducand totusi restul gastii cu bagaje cu tot. Auzi, sa ii vorbesc frumos ! Pai mai frumos de atat nici ca se poate, dupa o zi de mers cu masina, la 40 si ceva de grade, nedormita...
Mi-a trecut repede cand am vazut superbitatea de plaja care era la 50 de metri de noi, si privelistea de pe terasa care iti taia rasuflarea. Combinatia de munte cu plaja si golf te lasa pur si simplu fara cuvinte.


Dupa cateva zile de tolanit si prajit la soare, am zis ca noi suntem cei mai tari din parcare si ca putem sa iesim pe mare ca niste adevarati marinari.
Zis si facut.
Inchiriem o barca, invata capitanul de serviciu toate cele care trebuiau aflate, cand se arunca ancora, cat combustibil avem, ne scoate grecu in larg, ne lasa acolo si pa si la gara!
Atata ne-a trebuit. Exact ca niste copii care sunt lasati singuri de parintii lor pentru prima oara, asa am fost si noi. Daca nu ne-am plimbat in jurul insulei, pana am ajuns la mama lor, ca degeaba iesea grecu din ora in ora sa vada unde sunt toate barcile (dupa cum zicea ca face) ca tot nu ne mai vedea.
Gasim o plaja pustie, cu o apa limpede si turcoaz si hai sa aruncam ancora..
"cand a zis ma ala?? cu 20 de m inainte de plaja?"
"da, parca asa. dar nuuuuu, nu arunca inca ancoraaaaaaa, motorul mergeeeeeee"
Pfuaaaii, ziceai ca suntem in filmele cu Stan si Bran..unu incerca sa scoata ancora (apropos, fundu marii era numai si numai cu bolovani si cu pietre) si celalalt nu mai stia cum sa opreasca motorul barcii.
"aaaaa, am scos ancora...dar avea atatea picioare???"
"sincer, nu. avea cu unu in plus. cum naiba ai reusit sa rupi piciorul ancorei??" intreb si eu ca picata din spatiu. "bine naibii ca nu am turat motorul prea mult, ca ramaneam si cu ala in mijlocul pustietatii"
Am dat cat colo si ancora si tot si ne-am indreptat spre plaja. Da de unde! Pe cat de frumoasa era, pe atat de tare frigeau pietrele, ca nu vedeai fir de nisip pe plaja. Hait, inapoi ca nu se poate sta aici.
Ridicam noi ce mai ramasese din ancora si baga capitane viteza mare, sa ne fluture vantul prin par ! Ca deh, cine mai era ca noi? Cine se bagase printre toate grotele posibile?? Si parr parrr si harr harrr motoru...si noi yupiii si ihaaaa (ca nebunii abia scapati din ospiciu) cand deodata....se opreste motorul.
"capitane, nu mai face glume..."
"sa castig la loto daca fac misto de voi. s-a oprit motorul"
Bagand viteza, am ramas in pana prostului. Grecul ne spusese ca benzina ne ajunge pt vreo 4 ore de mers normal,nu la viteza maxima..iar noi dupa 2 ore...iata-ne in mijlocul marii, la mama naibii printre stanci, fara apa, fara un mobil la noi, fara nici o barca in jurul nostru...si eu radeam de nu ma mai puteam opri..."si cum era filmul ala cu naufragiatii???".
Ne apucam noi sa cautam prin barca, poate poate gasim vreun butoi cu benzina...nimic. Gasim noi un butoi, dar era plin de artificii in caz de naufragiu si tot felul de cutii cu fum....frumaosa incurajare. Dam peste vaslele care se aflau in barca..si hai baieti, vasliti !
Vasliti, vaslim maria ta, dar degeaba..ne invarteam in loc.
"ma ce naiba....tu dai ma din vasla, sau ma lasi pe mine sa fac tot greul???"
"vaslesc maaaa, vaslesc....da vasla ta e tot la fel de scurta ca a mea??"
Scoatem noi contrariati vaslele din apa..si da, una din vasle era mai scurta decat cealalta..cam cu vreo 2 palme..si nu ajungea la apa.
"buuuun, ne-am lamurit si cu asta.."
Mai cautam noi ce mai cautam prn barca, dam de o goarna mica si pricajita ...Suflam din ea...tuuuuuutuuuuuuuu....de undeva de prin mijlocul marii auzim ..TUUUUUUUTUUUUUUUUMMM...ma sa fie, numai vapoarele nu ne salutau pe noi.....Cu lacrimile curgand pe obraji de atata ras, cu buzele uscate de sete, suflam in continuare, ce era sa facem?? Intr-un final apare o barca cu 3 pustani, carora li se face mila de noi si suna in portuletul minune sa trimita un nene cu benzina, ca murim in mijlocul marii :)))
Ajungem intr-un final in port, cu benzina in rezervor si cu genunchii arsi de la soare (de nu ma mai puteam misca...niste dureri....pfuaii) si dam sa mergem la magazinul amicului nostru (ne imprietenisem cu un grec, proprietar den magazin, de unde ne faceam aprovizionarea zilnica). Atat ne-a trebuit, sa-i spunem ce am patit. Daca nu a ras de noi o jumatate de ora..si noi de rasul lui..ca nu intelegeam ce zicea, dar parca mai conta....ca tot restul zilelor ne intepa de fiecare data cand ne vedea .."unde mai mergeti azi??"
Eh, adevarul e ca a fost prea scurta perioada petrecuta...dar poate mai bine asa....adica in 3 ore am reusit sa golim un rezervor de benzina, am rupt ancora, am indoit o vasla...cine stie ce se intampla daca stateam mai mult?? Mai mult ca sigur ca apaream pe la vreun post de televiziune.
Kalispera !!!

later edit : cateva poze...ca acum trebuie sa alerg dupa hombrii astia sa recuperez pozele :))