'tis the season to...hai sictir

..be happy, they say. It's the season to be jolly, they say.

Se ia una bucata hanorac si se trage gluga peste cap - ca taman ce spalai pleata, ce dreaq, doar nu m-oi trezi cu vreo raceala taman acum, sa se uite iar sefa'mea la mine crucis ca stau acasa, se iau una bucata de tigara si se iese pe balcon. Ca e vremea minunata.
Ciudat cum niciodata nu ma potriveam la haine cu mama. Ce imi lua nu imi placea si ce imi luam nu ii placea. Dar hanoracul asta chiar s-a nimerit la fix...divagam
Sa sarbatorim. Ce?
Un an de cacat. De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, NISTE ani de tot si anume ala cu mot.
Iote luminite pe strazi. Da ma, dar stai asa ca am niste chestii peste care trebuie sa trec.
Aia cu 'nu mai stiu cine sunt si ce vreau si incotro sa o apuc' pare fumata. Mai fumata ca tigarea asta. Ca tot ma lasam de acest sport extrem, in cinstea hotararii mele bruste dupa 10 de practicat, mi-am cumparat un pachet. Sa sarbatorim.
Faptul ca 99% era sa imi f** cea mai speciala relatie ever cu Ankhu (pentru ca femeia pe buna dreptate nu a inteles ca am nevoie de un umar pe care sa plang, dar il vreau si nu prea. Cine pana mea ar intelege?). Ca era sa ma cert cu Evelyn din cauza de fapt, ca datorii, ca rate, ca se cearta toti in jurul meu si nu inteleg de ce, ca parca a dat cu praf peste toti si nu am auzit un lucru bun tot anul despre omii din spatiul personal (mai mult sau mai putin indepartat), ca alta se bucura fix in aceste momente si in cele de dupa de ce mi-am dorit eu.
Pentru ca luna asta ar fi fost doua aniversari, dar degeaba. Nu o sa mai fie cine sa deschida sticla de sampanie roz.
Nenea cu duba cu Urgent Curier, lasati la mine ce pachete aveti, multam fain. Da da, de la etajul 6 v-am strigat. Lasati la mine ce aveti.
E fain cand cei care ti-au futut viata au pretentii de la tine sa le-o protejezi pe a lor. Cand cei care te arunca in colt de disperare o duc bine in timp ce tu stai si te gandesti la ora cat o fi acum, de ce dracu mai zboara liliecii in luna decembrie?
Cand ultimii ani au fost mai gri decat mizeria care e acum pe strazi, vine unul si te pocneste cu 'zambesteeee, se apropie Craciunul, e sezonul de sa fim mai buni' de iti sta mintea in loc. Sa mor de nu. D'apai zambeste tu ma. Ca eu una m-am saturat de anul asta ca de mere acre. Mi s-a luat pana in maduva oaselor de el. Nu mai inteleg nimic, este totul ciudat si am obosit sa zic ca va fi bine candva.
Zambiti ma. Fiti voi fericiti, mai buni, mai impliniti. Dormiti voi bine pe perna, ca ati dat 1 leu la cersetorul de la coltul strazii si ati fost mai buni. Ca doar e sezonul sarbatorilor. Puneti tot sclipiciul din dotare pe voi, pe haine, in fard, in 'accesorii'. Puneti-va mastile de oameni impliniti si fara grija si sarbatoriti ma in locul meu.
Ca eu una nu am ce sa sarbatoresc. Mi-e lehamite. Si sila. Si scarba. Si sictir.
Ca e the season to be jolly, ce mama naibii. Sa mai si ninga si sa te tii cum ajung eu la munca...mno
PS : totusi, cum de mai zboara liliacii in decembrie? Cat pe ce sa imi intre unul in bucatarie
PS1 : nu, lupoaica nu a luat-o razna. A luat tuica din frigider ca am invatat si eu ceva de la Greenoasa (mno, e cea care scrie ce imi trece mie prin minte si muuuult mai fain ca mine) si anume ca trebuie sa te imprietenesti cu dl.Ficat
PS2 : mi se arde mancare, hai paaaaa

Este toamna

..este toamna...si este frig...si tu nu imi dai pace.

Si te iau, te alung si apoi te caut iar in minte si in suflet. Te intorc pe toate partile. Poate reusesc sa regasesc ce te-a facut special. Ce a facut sa sterg puzzle-ul de praf si sa completez locurile goale.

Incerc sa imi aduc aminte. De caldura, de liniste, de natural si normal si piese asezate la locul lor. De gesturi ascunse si strangeri de mana pe sub masa. De priviri complice. De ganduri si senzatii si dorinte care se mulau fara a fi constienti de asta. De piele fierbinte si inimi batand in acelasi timp. De senzatie de prea-plin cand auzeam ‘ce frumosi sunteti’…De ‘asa trebuie sa fie’….

Si mai imi aprind o tigare. A cata? Nici eu nu mai stiu.

Dar imi aduc aminte brusc ca nu ai putut. Nu ai incercat. Nu ai vrut.

Sa ma cunosti, sa ma descoperi, sa ma redescoperi. Sa vezi frumosul si veselia din mine. Sa cunosti ce ma face fericita. Sa imi cunosti visurile si sa imi cunosti temerile si sa ma asiguri cu o simpla strangere de mana ca sunt doar povesti de speriat copiii.

Ca te-ai multumit cu superficialul, pentru ca este mai usor de controlat. Ca ai preferat ca dupa un lucru frumos sa urmeze zece urate doar pentru ca „asta sunt eu, doar asa m-ai cunoscut“. Si sa ma intorci de fiecare data prin vorbe atent alese.

Am fost eu? Ai fost tu? Am vrut eu si nu ai vrut tu? Am dat eu prea mult si totul s-a lovit de zidul ce te inconjoara? Nu ai stiut tu sa exprimi ce simti si ai ales sa te ridici, sa intorci spatele si sa pleci fara nici un cuvant?

Nu mai conteaza.

Nu regret nimic, oricat de ciudat ar suna.

Sa nu te mire data viitoare cand o sa ne intalnim ca sunt vesela. Si ca rad. Pentru ca SUNT frumoasa. Si vesela. Si plina de viata. Si sincera – in ganduri, in fapte, in ura si in iubire. Pentru ca mi-am atins limita de jos si stiu cat de sus pot ajunge. Si ce merit. Si cat merit. Si ca sunt un om norocos pentru ca am realizat ca am exact ce imi trebuie sa fiu fericita : oameni dragi si frumosul din fiecare lucru marunt.

Este timpul sa te asez in cutia de unde te-am scos pret de o tigara. Stiu acum de ce ai aparut in viata mea – ca sa ma faci constienta de MINE. Si de faptul ca sunt mult prea buna pentru un om care nu merita toate sentimentele mele.

E toamna…si ploua…si este bine. Imi place mirosul pamantului si al frunzelor dupa ploaie J

(asa-i ca nu stii nici asta? J )

Buna dimineata la pranz

Dragii mosului (sau ai babei?), propun ca de fiecare data cand ma auziti cu 'inca 5 minute si apoi ma trezesc' sa imi dati cu ceva in mecla. Sau sa turnati apa rece peste mine. Sau ce vreti voi ca sa ma trezesc, pentru ca 5 minute se transforma in 60 si iar alearga lupoaica de zapauga prin casa. 

Gen azi de dimineata, cand ceasul arata FIX 6:58, ora la care trebuia sa fiu demult pe drumul de costisa vaslind cu drag spre locul de tocit neuronii. Si nu cand imi exersam talentele ascunse de a te machia in timp ce te cremuiesti in timp ce te imbraci in timp ce ai periuta de dinti in gura in timp ce iti cauti pantofii pe unde sfantului i-ai aruncat in timp ce cauti disperata un taxi pentru ca ORA 7 SI CEVA si asta in 10 minute. 

Gasit taxi, urcat in taxi, rugat nenea amabil sa ma lase sa bag o tigara, cautat disperata cu ochii V-Stromu din fata de la GAMELOFT (sa ii deie dzeu si toti sfintii sanatate motociclistului ca habar nu are ce bine imi face cand ii vad nr ala vesel - B XXX FUN de ma face sa zambesc), gasit V-Stromu, parcat lupoiaca la munca, oprit alergarea. Phew.

Irelevant de altfel pentru ca altceva vroiam sa va zic. Stati asa sa imi amintesc. Aaa, gata.

Bai, fain uichend. Da fain rau de tot.

Sa incepem cu vineri. Noi cele trei muschetarite (Evelyn, Vayveee si lupoaica je) avide de diverse de toate (sa mai zica cineva ca tineretul din ziua de astazi nu vrea cultura domne') ne-am hotarat sa dam o fuga pana in Gara de Nord sa benoclam ochii (a se citi 'a observa evenimentul cultural neconventional' ) la ce se petrecea acolo. Pentru cine nu a aflat, a avut loc Train Delivery, un fel de Street Delivery dar altfel. V-am lamurit, nu? Stiam.

Ajungem noi

pe principiul standuri faine

si diverse in vagoane

si sa eliberam si oaia, de ce nu?

avem si tren cu graffiti

si formatie FAINA RAU DE TOT. Merita sa ii ascultati live

Buuuuun. Bifat si asta.

A doua zi ne hotaram noi sa mergem pe la Bucuresti ComicsFest (unde nu am mai ajuns din motive de trezit tarziu - je si de cumparaturi - subsemnata si inculpata Evelyn) si sa dam o tura sa ne imprietenim la Zilele Prieteniei Bergenbier. 

Va spun cu mana pe inima ca mi s-au strapezit dintii. Mi-au crescut dioptriile. Mi s-a dat neuronul cu capul pe pereti si am avut impresia ca sunt din alt film. O mare, dar maaaare de ROZ, VERDE, PORTOCALIU, GALBEN toate fosforescent pentru ca nu se putea altfel, amestecate cu PLICURI (da, gentute din alea care se poarta de obicei la serate etc etc) si cu mult mult mult mult (am mentionat mult?) sclipici, ca daca te uitai in jur riscai sa orbesti mai ceva ca pe partie iarna. Ai de mama mea. Sau a lor. 

Asa ca ne-am hotarat sa ne pozam si noi sa vada lumea ca am fost acolo, sa punem pe facebuce tuitare si alte d'alea

am vazut cel mai adevarat tricou care este el

am avut si bere

si concerte (CARGOOOOOO erm ... inca ma mai doare gatul. Imbatranesc)

Si avuram si ploaie la plecare, care a stat cand am ajuns la Evelyn si a pornit si mai abitir cand mi-am transbordat onorifica coada in viziuna personala.

Amu mi-e prea lene sa mai fac si incheiere, ca asa am invatat la scoala ca se face. Ma duc sa imi mai fac o cafea ca deja am dat iama in cea a sisului. Si totul pana la cafea.

Hai pa.

Peseu : sa imi reaminteasca cineva ca Outlook-ul nu functioneaza cu F5. KTYBYE

Dezumanizarea din ... ce ma?

Voi ma stiti. Incep sa caut ceva si de la acel ceva o dau din una in alta pana nici eu nu mai stiu ce dracu cautam in primul rand.

Cam asa s-a intamplat si acum cateva saptamani. 

Tot stand la taclale cu taica gugal dau peste postarea asta. Ma intriga titlul. "Dezumanizare" este un termen dur si m-a facut curioasa, ce nenorocire s-o fi intamplat. S-o fi intors lumea cu fundul in sus, s-or fi inrait medicii si asistentele de la Fundeni de cand nu am mai trecut eu pe acolo (ca sa lamurim lucrurile, am bantuit 3 saptamani la chirurgie si aproape ca ma mutasem in spital iar postarea respectiva a picat fix dupa cateva zile de cand plecasem, asa ca a mea imensa curiozitate atinsese cote maxime).

Citesc. Si recitesc. Si fata mea alterneaza intre

si

Acum, cine nu a avut de a face cu spitalele si cu Fundeni in principal (ca el este unul dintre subiectele discutate) s-ar putea sa fie "ingrozit" ca nu reusesti nimic in ziua de azi fara spaga. Nimic mai adevarat.

Si imi permit sa spun acest lucru deoarece doamna respectiva si cu mine am fost fix in aceeasi sectie a Institutului Clinic Fundeni si cele descrise de dumneaei mi se par desprinse din cu totul alta poveste.

Nu o sa zic ca totul este roz si ca toata lumea iti zambeste si calci pe petale de flori. Este vorba de un spital totusi. Lumea nu are cum sa fie numai lapte si miere.

Inca nu inteleg care este principala problema. Faptul ca a fost transferata la dl.prof.Irinel Popescu, ca a fost operata de ..inca nu m-am lamurit cine... , sau ca a dat spaga? Sa ma ierte dna.Cojocaru (banuiesc ca acesta ii este numele daca este sa ne luam dupa titlul blogului) dar o sa fiu nevoita sa o contrazic. Tot prin liniute, ca sunt adepta lor.

- nu am inteles daca a fost transferata la dl.prof.Irinel Popescu sau la echipa de medici care lucreaza cu dansul. Chiar daca ar fi fost transferata la dl.prof., sper ca nu are cineva impresia ca un prof.dr.nu are o echipa de medici cu care lucreaza si care majoritatea sunt formati chiar sub acel "maret" doctor (o sa revin mai incolo si asupra acestui epitet). Garantez si fac pariu ca dl.dr.Popescu a fost informat tot timpul despre starea doamnei Cojocaru

- problema cu transferul, internarile, anuntarea asistentei sefa de sosirea unui nou pacient, toate acestea tin de anumite reguli interne pe care sunt sigura ca nu le stim noi. Din nou, nu ma refer la partea cu cei "100 lei" pentru ca acest lucru tine de alta poveste. Si eu am stat la coada pentru internare mai mult de 40 de minute si desi cei care trebuiau sa se interneze in urma consultatiei prealabile avea intaietate la coada, am asteptat cuminte alaturi de cele peste 30 de persoane (nu exagerez) care erau acolo tot pentru acelasi lucru. Asa cum in fiecare institutie exista proceduri de lucru, mai mult ca sigur ca si in Fundeni exista anumite protocoale care trebuiesc urmate. Asta incluzand si transferurile si internarile

- clisma este necesara. Da, este neplacuta, dar necesara. Nu conteaza de cate ore esti nemancat, timpul de digestie variaza in functie de persoana. La un adult sanatos digestia completa poate sa dureze intre 24 si 72 de ore iar eliminarea reziduurilor alimentare nedigerate prin intestinul gros incepe dupa 24 de ore si poate dura mai multe zile. Da, de asta este necesara clisma. Nu este ceva placut nici pentru pacient si nici pentru cel care efectueaza acest procedeu (puneti-va un pic il locul lor ... nu...no way) dar este necesara. Dna Cojocaru si-a asumat un risc dar .. nu este problema mea

- problema cu baile ... Daca nu ma inseala memoria exista pe sectie loc pentru dus pentru barbati si loc de dus pentru femei, pe langa baie. Si da, rezervele au baia lor. Dar infecte? Sa zaca urina in balti? Nu as prea crede. Automat asta ar insemna focar de infectie pentru pacientii din saloane si nu cred ca si-ar asuma cineva asemenea lucru. Si o intrebare : intr-o sectie de chirurgie, ce este mai important? Sa fie saloane si paturi sau sa fie 3 bai la 50 de paturi?

- rezerva nu se plateste. Datorita procedurii la care a fost supusa mama mea, a stat in rezerva. Nu se plateste nimic. Nu vine nimeni inainte/dupa operatie sa iti spuna "asta este lista de plata, fiecare zi este taxata cu x lei". Sa fim seriosi

- "in caz de dureri asistentele" merg sa vada pacientii. Chemate de pacienti. Daca nu as fi fost martora rondului asistentelor de la chirurgie poate as fi zis ca dna Cojocaru, dar nu. Nu este cazul. Veneau. Si fara sa astepte spaga "de la infirmiera pana la asistenta sefa"

- paturile din saloane au musama. SERIOS? Mana sus cati au fost operati. Ok, mana sus cati au vizitat pe cineva care a fost operat. Sunt curioasa cati realizeaza faptul ca un om operat are drene, din care curge. CURGE. Oameni buni, cate saltele ar trebui sa schimbe/pacient un spital ? Musamaua are si ea rostul ei, nu este pusa doar pentru ca intr-o dimineata i s-a sculat unui nene piticul pe partea gresita a patului

- ajungem la sala de operatii. Nimeni in afara de chirurgul care efectueaza operatia/doctorii din echipa nu are voie sa iti dea informatii despre cum s-a desfasurat operatia. Nici asistentele nici nimeni. Iar medicii ies dupa operatie sa anunte ca aceasta s-a terminat. Tin minte ca pe mine chiar ma cauta dl.dr (nu ii dau numele din diverse motive) ca ma busise plansul si trebuia sa inec niste soareci si el nu ma gasea sa imi zica ce si cum. 

- "apartinatorii (familia) nu au voie pe sectie decat in timpul orelor de vizita" Nimic mai neadevarat. Pe ambele sectii de la chirurgie apartinatorii aveau voie si in afara orelor de vizita. Iar aici vorbesc din proprie experienta, fara sa fie bani implicati la mijloc (asa-i ca am gasit inlocuitor elegant pentru termenul "spaga" ?)

Ajungem si la "maretul" Irinel Popescu. Desi stiu ca acest epitet a fost folosit cu intentie voit sarcastica, tin sa mentionez ca este intr-adevar maret. Nu are rost sa incep sa incerc sa fac un CV al dl.prof.dr Irinel Popescu, puteti sa cautati singuri. Nu o sa mentionez decat : presedinte al Academiei de Stiinte Medicale, Director al "Centrului de Chirurgie Generala si Transplant Hepatic Dan Setlacec" - ICF , sau "tatal transplantului hepatic". Da, 'maret' este un cuvant care il descrie. Fara sa isi dea seama, doamna Cojocaru i-a facut un compliment.

Ca sa nu mai spun ca daca un pacient/ruda are vreo nelamurire si il opreste pe culoarele spitalului, se opreste si sta de vorba cu persoana respectiva, indiferent daca in momentul respectiv este in verde/albastru/alb/costum. Si nu l-am vazut niciodata zicand 'nu pot acum'. Sau asteptand "bani doar pentru ca figurezi internat la el".

Nu, nu am avut placerea sa il cunosc personal. Tot ce am scris mai sus se bazeaza pe ce am observat si experimentat cat timp am bantuit culoarele sectiei de chirurgie. Zi si noapte. De aceea imi asum cele scrise mai sus.

Partea cea mai nostima? Dna Cojocaru este revoltata ca a trebuit sa dea spaga. Eu nu zic decat ca si DAREA de spaga este considerata infractiune. 

Iar daca vrea sa dea vina pe cineva pentru situatia la care s-a ajuns in spitalele de la noi din tara, sunt sigura ca cei care merita acuzele sunt cei de la Ministerul Sanatatii.

Si sa terminam intr-o nota amuzanta,

Buna (bbrrr) dimineata

Alo.
TREZIREA.
Pai ce,e frumos? Unii la munca si altii dorm? Urat.
Urata e si vremea de afara. Nu imi place si pace, ce vreti de la viata mea? Sunt om al verii si punct. Nu m-ar deranja daca iarna ar fi pe undeva pe la vreo 25 de grade maxima. Sa se bucure si sufletelul meu.
Did zicea ieri ca ii e dor de Grecia. Rozo, taci. Ca de fiecare data cand pomeneste cineva ceva de tara aia ma apuca asa un dor de duca de as pleca si nu m-as mai intoarce. M-as rataci oleaca pe acolo. Dap. Vreo juma de an pe putin...sau mai mult? Negociem.
Este prea devreme si sunt incoerenta si probabil fac greseli de ortografie si o sa scriu fara punct si fara virgula si ma doare gatul de sambata seara si ma doare si bu...erm, nu conteaza dar am niste draci de la durere de as bate pe careva. Dar rau. Ma doare. Si as si bate. Tot rau.
Mare minune ca nu am racit sambata. Tare faina petrecerea. Reusita si cu omi deghizati in tot felul de lighioane. Pe Slender man l-am ratat nu stiu cum, dar pe piratii din Caraibe i-as fi luat acasa. Pe toti. Sa ii fac breloc (in traducere libera imi erau dragi de am murit :X ). Si sa ii dea zeii metalului sanatate lui Gelu ca a avut totul sub control si iar a facut pe bodyguard-ul. Saracul, cred ca nu mai vrea sa ma vada pe acolo, fiind a doua oara cand a stat cu ochii pe noi sa fim ok. Noroc Gelule si sa traiesti !
Ce ziceam. Naiba mai stie.
Aveam eu un drept la replica de dat cuiva si ma tot chinui de vreo 2 saptamani. Unu la mana, pentru ca trebuie sa imi aleg cuvintele. Adica fara sarcasm. Ceea ce nu stiu daca o sa reusesc sau nu pentru ca prietenii stiu de ce. Doi la mana, acum am motive sa raspund, pentru ca tocmai am aflat ceva ce chiar face sa devina personala toata povestea.
Ceea ce inseamna ca in timp ce o sa imi pun la munca neuronul obosit si cu inceput de inghet, voi o sa va beti cafeaua. Frumos asa.
Reviu. Nu de alta, dar trebuie sa va zic cum mi-am petrecut sfarsitul verii si trebuie neaparat sa multumesc catorva persoane care mi-au fost alaturi. Nu ca nu ma iubesc ele si fara multumiri publice, dar TREBUIE. Pentru ca asa zic eu.

Va las cu noua mea obsesie. Hai pa (Nu pentru prea mult timp. Ce? V-a fost dor de mine. Gura)

...uhm ...what?

Vi s-a intamplat vreodata sa dati peste ceva ce va face sa ramaneti ceva de genul

Ei bine, tocmai ce am dat peste ceva ce m-a lasat fara cuvinte. Eu. Fara cuvinte. Stiu, ma socheaza si pe mine. Si faza nostima? Am experienta aceluias loc cu persoana care a reusit sa ma uimeasca. Nu pot sa cred ca am fost eu cea norocoasa. In astfel de situatii nu exista norocos si ghinionist. Refuz sa cred asa ceva.
 De ce? Pentru ca, dupa cum bine spunea Ozzy, "life sucks and then you fucking die". Iar eu (stiti bine) i don't give a fuck :)) . Except when i do.
Aberez. Stiu.
Ma enerveaza faptul ca inca nu pot sa dau o replica cat de cat coerenta (ignorati cacofonia neintentionata).

Asa ca va las cu ce a reusit Ankhu sa imi faca aceasta zi cu febra si nori, mai frumoasa.

Si ma bag la Anatomia lui Grey. Poate poate imi vin ceva idei coerente.

Hai pa (reviu)

Cantarea Romaniei

No hai ca a dat boala in mine.
Cred ca nu exista emisiune care sa aiba ca subiect cantatul sa nu benoclez ochii la ea. Si sa fac misto, pentru ca nu se poate altfel.
Am zis ca daca mi-am format mana cu idolul americanilor (pastram traducerea ca sa nu ne sara unii altii in cap), stomacul meu o sa reziste si la d'alde alte formate importate de ale noastre mandre televiziuni. Va place cum o intorc din condei, nu? Stiam eu.
Zis si facut.
Apare "Romanii au talent". Zic ok, ca bagasem un ochi pe la ce e la englezi. Teapa. Mai lipsea capra in rest am avut de toate pentru toti. Sau am avut si capra? Sa castig la loto daca mai imi amintesc. Colac peste pupaza nu s-au lasat pagubasi. Mai urmeaza un sezon.
Urmeaza "Vocea Romaniei" . Norocul (sau ghinionul) a facut ca sa fiu la curent (ca a urmari e un cuvant mare) cu emisiunea cand era in plin proces de cucerire a audientelor in SUA. Varianta noastra pana acum? Praf. Ah,  si rogu-va, careva sa ii zica Loredanei sa ii schimbe hair-stilistu. Sincer. Priza are alte intrebuintari.
No pe locul 3 oameni buni se afla "Xfactor". Care au reusit aseara 2 performante. Prima a fost sa faca glume rasiste cu participantii si a doua , sa fie una dintre emisiunile care reactioneaza foarte repede la nemultimirile telespectatorilor. Culmea a fost ca prezentatorii si-au cerut scuze in urma valului (exagerez) de nemultimiri de pe twitter. Hai ca e buna si tehnologia la ceva.
Eu? Tot la Xfactor uk raman. Si la parerea mea ca daca tot importi un format, chinuie-te un pic sa te ridici la aceleasi standarde.
Mai avem de invatat multe. La capitolul organizare, prezentare, juriu, aranjament scenic, dansatori, atragere a publicului, a telespectatorilor. Faza nasoala e ca nici nu incercam macar.

No suficient cat am batut campii. In mai putin de o ora incepe EMA. Ne vedem de pe covorul rosu.

PS : Mai mult ca sigur o sa fie un post-EMA post. Nu de alta, dar o sa cante QUEEN. \o/

Hai pa

AIM BEC !

Hai li hai lo ding lang a ling..bah aim bec !
Hai ca stiam ca v-a fost dor de mine. Nu v-a fost? Sa va fie rusine atunci daca nu. Ca mie da de voi. Asa. ca sa stiti.
No pai cum stateam eu asa (ca tare bine e in concediu sa moara trei dusmani de ai mei) m-a lovit ceva peste frunte. Cand ma uit, palma mea. O iau si "pai bine mah, nu ti-ar fi rusine, asa, din senin? ce pusca facui?" Raspuns inteligent (ca pana si palma are mai multi neuroni decat mintea mea dimineata) "no apai, blogu?" Si (tobele va rog) iete-ma.

Ziceam ca's in concediu. Bah ca tare bine mai este. Sa ii dea al de sus multa sanatate sau oase usoare aluia care l-a inventat, ca mult bine a facut umanitatii.
Ignorati lipsa totala de coerenta, inca dorm.

Stau sa ma gandesc daca sa mai fac unu pentru linkuri si alte minuni de astea. Inca mai cuget. S-ar putea sa ma incurc in ele dar eu ma impiedic cand nu e nici o groapa asa ca nu ar fi mare diferenta.

Hai pa ca da cafeaua in foc.

PESEU : Bine v-am regasit mah !

PESEU DOI : O melodie asa, de dimineata. Gura, stiu ca e pop si inca de-al nostru, asa ca sa nu va aud. Imi place si merge dimineata . Enjoy

Hi, my name is...

 Uite cum ma uimesc oamenii pe zi ce trece. 

Eram zilele trecute la o petrecere cand aud o voce in spatele meu "vai cum, tu dansezi pe melodia asta? credeam ca rockerilor nu le place altceva decat ce asculta ei". Ma intorc cu ochii cat cepele si dau nas in nas cu o amica. Pe care o cunosc de 4 ani. Care ar trebui sa stie cate ceva despre mine. Zic. Sau nu?

Nu este prima persoana de la care aud lucrurile astea. Ca sa nu mai mentionez CATE lucruri pe care le face un om sau le zice pot avea 1874584402394 de interpretari.

Asa ca m-am hotarat sa fac ceea ce am urat mereu. Sa vorbesc despre mine.

Mai tineti minte oracolele? Cei din generatia feisbuc pot alege sa ignore intrebarea mea pentru ca sigur nu stiu ce este ala fara o cautare prealabila pe taica gugal. Revenind. Era intrebarea numarul 3 parca "cateva cuvinte despre voi". Ei bine am urat intotdeauna intrebarea aceea. Ce naiba sa zic despre mine?

Hai sa incepem (ca sa termin mai repede sa ma pot bucura de cafea in liniste)

JE

- nu am 90-60-90. nici abdomen plat. nici muschi fermi si perfecti. nici nu vreau

- nu imi place sa mananc dar imi place mancarea buna. si dulciurile. si mai ales sa gatesc. daca am eu chef si nu daca mi se impune

- ascult rock si da, am oja roz. pe care o folosesc din cand in cand. si senzational, sunt fana si alte genuri. fenomenal, nu ma imbrac numai in negru. uimitor, nu?

- fac parte din categoria persoanelor care au un vocabular urat. asta este, recunosc. vorbesc urat. nu va imaginati acum ca din 3 cuvinte 2 te vor face sa intorci capul. departe de mine. dar daca se intampla sa ma iau la intrecere cu birjarii puteti sa va considerati avertizati. fiti fara grija, pot purta o conversatie normala, cu cuvinte "alese". se poate considera ca ma adaptez

- de cand ma stiu m-am inteles mai bine cu baietii/barbatii. poate si din cauza faptului ca pot sa aud si sa pronunt cuvinte ca p***a, f*t, c***e, tras, bagat si altele fara sa rosesc (ce? v-am zis ca nu sunt o "lady"). sau poate pentru ca sunt mai putin fatarnici decat femeile. cine stie?

- am o slabiciune pentru tot ceea ce tine de masini/motoare/nave/tancuri/blindate/avioane/etc. nu inseamna ca ma pricep la ele. eu si mecanica si tot ce tine de asa ceva = paralele. dar pot sa pierd o zi intreaga la un salon moto si sa nu imi mai trebuiasca altceva

- mi-au placut uniformele de cand ma stiu. da. uniforme. probabil seman cu tata la capitolul asta

- nu sunt credincioasa. nu cred in ce credeti voi. nu sunt atee dar nici religioasa. va respect zeii/dumnezeii si alti sfinti dar nu incercati sa ma indoctrinati sau sa ma faceti sa zic ca voi. si am o boala teribila pe popi

- puteti sa ziceti ce vreti despre mine. nu ma intereseaza parerea altora. decat a celor care cu adevarat conteaza pentru mine (si pot sa ii numar repede pe degete) si poate nici atunci. dar sa nu faceti greseala de a va lua de persoanele dragi mie, ca nici apa iordanului nu va mai spala

- imi fac repede o parere despre oameni. parere care se poate schimba la fel de repede. iar daca mi-am schimbat parerea in rau (fie si cat firul de nisip) greu ma mai poate convinge cineva sa acord o a doua sansa. iar daca o acord, persoana respectiva trebuie sa munceasca ceva ca sa revina (in ochii mei) la nivelul interesului initial

- beau bere si ragai (soc !), mananc seminte si fumez si cunosc o singura persoana care poate sa bea la fel de mult ca mine (Ankhule, barbate trebuie sa puna la rece palinca aia). nu, nu sunt alcoolica. nu, nu ma imbat. pur si simplu nu fac pe fitoasa care bea apa plata cu lamaie. care ar fi rostul?

- ma uit la fotbal si la filme horror si am o slabiciune pentru tot ceea ce inseamna filme/seriale cu crime/criminalisti/doctori (vis neimplinit)/spitale/avocati. 

- imi plac cimitirele catolice. si tot ce are legatura cu paganismul. si tot ce altii considera "intunecat" nu, nu sunt morbida. imi plac fluturasii si curcubeele dar nu vad totul in roz

- am un mare defect. sunt (sau asa consider) cerebrala. Ankhu poate confirma sau infirma acest lucru, este cea mai in masura. de ce ea? pentru ca. revenind. la mine totul trebuie sa aiba argument si sa fie logic. 

- nu ma impresioneaza foarte multe lucruri. nu dau doi bani pe titluri, pozitii sociale, halate, uniforme (cat imi plac mie), masini, averi, cata lume cunosti sau cate relatii ai. ma impresioneaza ce face un om, nu ce este sau ce vrea sa para. am un stomac rezistent, nu ma ia cu lesin daca vad sange, capete retezate sau corpuri mutilate. dar plang daca vad un copil de 2 ani cu branula in mana. sunt ciudata. stiu

- nu sunt adepta "fuck friends". jos palaria pentru cei care pot pastra o asemenea relatie. eu nu pot

- aventurile de-o noapte sau te-am vazut hai sa ne-o nu sunt genul meu. poate (vezi mai sus) pentru ca trebuie sa ma intrigi inainte de asta iar pentru a ajunge cineva sa ma intrige nu este suficient doar sa arate bine

- sunt gemeni si pe jumate grecoaica. asa ca nu incerca sa ma aburesti prin cuvinte. ti le ghicesc si ti le intorc iar daca ai impresia ca jocul este condus de tine, s-ar putea sa te inseli. sa nu uitam ca mercur era zeul comertului si al hotilor iar cuvantul definitor al gemenilor este 'a gandi'

- pun mare pret pe modul cum o persoana gandeste si vorbeste. si ma refer la conversatii si nu la cuvinte goale

- nu am curatat pe nimeni de scame si nu pup in fund pe nimeni. sunt directa si am prostul obicei de a spune lucrurilor verde in fata. stiu, pierd pe cartea asta dar c'est la vie

- cateodata ma exprim mai bine in scris iar in anumite situatii (hai sa ghiciti voi care) ma comport aiurea si imi piere piuitul. mi se mai intampla si mie

Ajunge? Ca m-am plictisit de cat scriu. Ar mai fi multe dar daca mie mi s-a luat banuiesc ca si voua :))

Mai pe scurt asta mi's. Dar multi dintre voi deja ma cunosc si stiu toate astea. O sa pastrez asta cand o sa ii mai treaca cuiva prin cap sa se mire de cum pot sa ascult Vivaldi desi merg la concert rock. O sa o printez si o sa le-o lipesc de frunte.

Mi s-a racit si cafeaua. Va tzuca lupoaica. Hai pa.

Peseu : App de cafea. Sisulici zicea ca nu am mai dat de ceva vreme una. Na ca ma conformez. Paaaaaaaa